„Salonul de literatura Zero+”continua. Cel putin asa anunta organizatorii: Muzeul Literaturii Romane, filiala ieseana, revistele Timpul, ALECART si Zon@ Literara. In aceeasi formula moderatorii, scriitorii, Mirel Cana, Liviu Antonesei si Serban Axinte vor incuraja participantii sa discute pe textele poetului Vasile Iftime si ale prozatoarei Ana Sandulescu. Asadar, joi, 22 noiembrie, la ora 18 fix, cand ceasul Palatului Culturii se va auzi peste oras, la Muzeul „Sf. Ierarh Dosoftei Mitropolitul” vor fi deschise fisele de lectura ale „Salonului de literatura Zero+”. Dar sa vedem cine sunt cei care citesc.

Vasile Iftime vine de la Botosani, sa aduca in cadrul “Salonului de literatura Zero+”, blestemul lui Eminescu, poezia, care, se pare, ca-l urmareste si pe el. Dar, din biografia poetului aflam ca tot a avut el ceva legatura cu Iasul, de vreme ce nostalgic, se intoarce sa citeasca aici. El este absolvent al liceului „Garabet Ibraileanu” din Iasi, apoi face putina scoala militara la „Institutului de artilerie, rachete si topogeodezie” din Sibiu. Si nu se opreste aici, se apuca de studiat profilul sufletului si al mintii umane in cadrul Facultatii de Psihologie, Universitatea „Spiru Haret”, Bucuresti.

Literar, debuteaza cu poezie in 2005, cu placheta „Umbre”, Editura Geea. Apoi, mai publica si alte volume de versuri bine primite de critica literara (ramane de vazut daca si critica de salon va fi in aceeasi emotie): „Un tot relativ”, Agata-2006, „Jumatate liliac”, Axa-2007, „Claustrofobii sentimentale”, Axa-2008, „Alte poeme, alte femei”, Conta-2010 si „Poeme cu toate femeile lumii”, Dacia XXI-2011, „O frontiera cat toate iernile noastre”, Zona Publishers, 2012. Publica si colaboreaza constant cu revistele: Romania literara, Luceafarul, Hyperion, Poessis, Convorbiri literare, Ramuri, Ateneu, Zon@ Literara, Argesul, Dacia Literara, Tara de sus, Apostrof, Cafeneaua Literara, Poezia, Feed Beack, Poesis, Euphorion, Viata Romaneasca, Porto Franco, Dunarea de Jos, Conta, Verso, Bucovina literara. Din 2008 este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.

Despre poezia sa criticul si poetul Horia Garbea spune: „Vasile Iftimie are o scranteala simpatica. Ea il ajuta sa mearga inainte, eventual pe sarma, si deseori inertia si inconstienta de somnambul il ajuta sa treaca bine peste teme foarte adanci. Poetul scrie din talent, din incheietura as pute spune”. In vreme ce poetul Gellu Dorian semnaleaza: „Vasile Iftime scrie o poeziei conjugale si a iubirii tainuite expunandu-si motivele care i-au creat stari poetice dezinvolte, dezinhibate, firesti. Discursul limpede, uneori dezvelit pana la nuditatea ideii confera textelor lui Vasile Iftime transparenta unor ferestre prin care privesti sufletul poetului ca pe o fotografie din care poti extrage timpul care le-a dat chip”.

Tot in cadrul celei de-a doua editie a „Salonului de literatura Zero+” facem cunostinta cu proza Anei Sandulescu, masteranda in managementul organizatiilor, in cadrul universitatii iesene „Al. I. Cuza”. Fragmente din proza Anei Sandulescu circula pe internet, pe diferite site-uri literare si cateva retele de socializare, printre care Facebook. Autoarea si-a creat, astfel, un grup de cititori fideli de la care primeste feed-back-uri critice sau mai putin literare. Stim ca are deja terminat un roman, „Anamneza”, si ca acum e in faza de asezare editoriala, dar, totodata, mai stim ca lucreaza deja la un alt roman, inceput, in toamna acestui an. Tanara prozatoare a mai publicat fragmente din lucrarile ei in revista ieseana Zon@ Literara, obtinand astfel aprecierea criticilor si redactorilor din jurul publicatiei.

Despre proza ei Paul Gorban, redactorul sef al revistei, noteaza: „Ana Sandulescu are o literatura fragila, sincera si inca in cautarea locului personal in acest amalgam de tipuri literare. Asta pentru ca scrierile ei par cand fragmente de jurnal, cand fragmente lirice, cand, pur si simplu, fragmente fictionale si meditative. Cert este ca tanara prozatoare promite sa transforme limbajul si starea de chat in atitudine literara. Nu ar fi prima care ar incerca acest lucru, dar stiu sigur ca proza ei va fi ca un gheizer pentru generatiile noi, asta pentru ca povestirile autoarei se nasc din realitatea usor dramatica si metafizica a acestei tinere generatii. Frazele ei sunt ca niste fulgere in plina noapte, te tin mereu in suspans, te obliga sa ai incredere ca la capatul vijeliei literare personajele vor construi un singur punct geografic, viata atat de rapida…”.