Putem pleca de la premisa ca fiecare dintre noi a avut macar o data in viata un partener cu care sa isi impartaseasca sentimentele si nu numai.

Candva cineva imi povestea ca nimic nu se compara cu singura dragoste pe care a avut-o, aceea de la inceput, prima iubire. Zicea ca prima iubire nu se uita niciodata, ca orice lucru pe care il facem azi se leaga de amintirile petrecute cu acea persoana. Nu contrazic acest lucru. Insa de ce sa ne legam de niste amintiri, cand stim ca nu mai putem intoarce timpul? Si nu putem readuce acea persoana pe care am iubit-o, careia i-am gresit intr-un oarecare fel, sau care ne-a gresit?

Nu putem trai doar din amintiri, cum nu putem trai doar cu aer, doar cu apa. Putem gandi ca viata noastra, in complexitatea ei, a facut ca destinul nostru sa fie unul la care nici nu ne-am astepta si pe care nici nu l-am observa. Sunt sigur ca multi asteapta si inca mai spera la acea minune ce uneori nu mai vine la noi. Asa cum dispare la un moment dat Mos Craciun cel adevarat…

Tu esti o parte din femeia aceea pe care orice barbat ar iubi-o, esti parte din ea.

Barbatii spun uneori ca nu au nevoie de tine, la fel spui si tu despre ei cand patesti ceva din partea vreunuia, insa imediat realizezi ca de fapt fiecare dintre noi nu poate trai singur. Nu poate merge o viata in singuratate. Desigur, nu e o singuratate deplina, deoarece ai prieteni si prietene. Dar crezi ca e de-ajuns atat? Eu cred ca nu si sunt sigur de asta. "Nimeni nu se retrage pe o insula decat pentru a povesti mai tarziu ce-a vazut si ce-a simtit acolo" (Octavian Paler, Scrisori imaginare).

Mi s-a intamplat sa simt ce inseamna o adevarata relatie. Mi s-a intamplat sa vad lumea in culori si sa imi pierd memoria si mintile. Si apoi mi s-a intamplat sa traiesc sentimentul singuratatii, al nevoii de a avea pe cineva alaturi. Insa niciodata nu ai pe acel cineva care sa cuprinda tot atunci cand simti nevoia.

Si stii de ce? Pentru ca ai cautat persoana potrivita si nu ai lasat-o sa vina ea la tine, uneori ai ales sa ai pe oricine langa tine, doar pentru a putea incepe o noua viata in speranta ca persoana aleasa e persoana potrivita. Trebuie sa cantarim foarte bine ce e rau si ce e bine, ce am vrea si ce nu am vrea, tot ce credem ca avem nevoie de la persoana de langa noi si tot ce credem ca nu avem nevoie. Sa nu cautam in persoana de langa noi pe acea persoana perfecta, ci sa o lasam sa se desfasoare asa cum este ea, iar intr-un final ne vom da seama daca este persoana potrivita.

Cand punem totul in balanta, daca balanta trage cu putin mai mult inspre bine decat inspre rau, sa luam in considerare partea rea, urata si sa facem ceea ce trebuie la timpul potrivit. Sa nu sa asteptam sa se intample inevitabilul, iar atunci cand suntem convinsi ca am ales calea corecta, sa o mai verificam de cateva ori.

Nu-i asa ca e frumos sa simti ca plutesti? Chiar am simtit-o, iar daca nu am simtit-o inca, sunt sigur ca o vom simti cu totii in curand. Da, o vei simti chiar si tu. Si atunci cand prinzi acest sentiment nu ii mai da drumul, pastreaza-l strans si adanc in inima si in sufletul tau. Astfel vei reusi sa intelegi adevaratul sens pe care il ai, scopul pe care trebuie sa il fructifici .

Fragment din cartea „Esti o parte din femeia aceea...”

Citeste mai mult pe http://cipriancotruta.blogspot.com