Joi, 29 noiembrie, in locatia gotica de pe strada Anastasie Panu, nr. 54, adica in podul Muzeului „Sf. Ierarh Dosoftei Mitropolitul” din Iasi, unde candelabrele se leagana ca niste paianjeni de cerneala va avea loc cea de-a III-a editie a „Salonului de literatura Zero+”. De aceasta data, sub privirile atente ale moderatorilor Mirel Cana, Liviu Antonesei si Serban Axinte, protagonistii serii vor fi Dorin Cozan - care va citi proza - si Catalin-Mihai Stefan, cu poezie. Totodata, in cadrul salonului participantii vor avea ocazia sa-l cunoasca pe poetul si prozatorul Marius Marian Solea, un important cenaclist al vechii generatii a salonului de literatura.

Dorin Cozan: Cronicarii vremii vorbesc despre Dorin Cozan pentru prima data in jurul anul 2010 ca fiind scriitorul de prin locurile Cotnariului, care dupa ce a absolvit Scoala de Filosofie din Iasi s-a angajat ca profesor in tinutul Vasluiului, unde a predat o buna vreme. Se pare ca viata din jurul mosiilor vasluiene l-a inspirat pe acest tanar apostol al scriiturii rurale ca a si publicat in 2009, in urma unui concurs, la Editura Humanitas cartea “Apocalipsa dupa Vaslui”, carte care reprezinta debutul autorului in proza. Totodata, cronicarii vremii au observat ca tanarul apostol literar este bantuit si el, ca multi blestemati ai tinutului moldav, de curtezanele poeziei. Recent, facandu-se cercetari prin locul numit altadata Cotnar (sau Cotnari?) s-a descoperit un volum de versuri, “Baletistul”, publicat la editura Princeps Edit, 2010”, pe a carei coperta scrie cu litera clara nunele vestitorului de apocalipsa. Pe firul investigatiilor biografice cercetatorii au gasit asezat langa niste stik-huri o alta carte despre care se presupune ca ar fi acelasi autor, anume, romanul „Uratii”, publicata in anul 2012, la editura ALL. Pe coperta plastifiata a romanului un cronic ar al vremurilor, Paul Gorban noteaza: „Citind romanul „Uratii” nu ai cum sa nu simti miros de romanita, de zarzar, de salcam ars in vatra, de cafea facuta pe plita, de vin fiert si chiar de chirpici. Autorul invita cititorul sa fie martor la cele mai bizare aventuri satesti. Astfel te trezesti prezent, cu toata viata ta, fie in plina nunta, fie la inmormantare, fie la o nastere tipic romaneasca, fie in prezenta unor personaje sarite din tipar. Dincolo de toate aceste povestiri care, pana la urma urmei, construiesc un roman puzzle, cartea transmite o morala babeasca despre memorie si origini. Mai gasesti acolo povesti de amor, o poveste cu un potop care prefigureaza sfarsitul lumii, intamplari mai putin ortodoxe din Saptamana Mare a Pastelui, precum si o adevarata lectie de betie. Dorin Cozan este un prozator original pentru care ludens-ul, parodia si umorul de buna calitate constituie ingredientele necesare realizarii unui roman despre comedia rural-umana. In contextul literar romanesc actual, sufocat parca de scenarii urbanistice in care intalnim mult praf, otel, sticla, miros de motorina si zgomot de cai putere, prozatorul propune o alternativa, dovedindu-se a fi un autor eco. „Uratii” este cartea pe care cred ca orice orasean si, mai ales, oricine a copilarit la tara si-ar dori sa o aiba in biblioteca personala ca pe o holograma care da in vileag viata amuzanta si captivanta a romanilor care in genunchi pe toloaca traiesc parca intr-o alta lume, aproape visata, aproape uitata. Asadar, daca vreti sa intrati in gasca uratilor nu trebuie decat sa va blindati cu omenie si umor, pentru ca nu stii de unde, in timpul lecturii, poate sari din poveste cate o lighioana scapata din lant sau vreun personaj fara permis de conducere auto”. Creati literare ale lui Dorin Cozan pot fi gasite si varianta electronica, deoarece autorul semneaza constant pe mai multe site-uri scriitoricesti si artistice.

Catalin-Mihai Stefan: Din fisierele electronice ale Bibliotecii Intergalactice aflam ca poetul s-a nascut la 30 noiembrie 1979, in Tecuci. Mai aflam ca este absolvent al Facultatii de Litere, sectia romana-engleza, a Universitatii "Alexandru Ioan Cuza", din Iasi si ca, actualmente, finalizeaza cursurile de masterat in cadrul aceleiasi facultati. Cronicarii virtuali spun ca autorul publica in mai multe reviste din tara romaneasca poeme, cronici literare si de film. Tot ei, cu inima pe hard disc spun ca a debutat editorial in 2005, la Editura Princeps Edit din Iasi, cu volumul de poeme Muza avatarului (leacuri pentru obsesii). Totodata, in arhivele mai noi ale Bibliotecii intergalactice s-a gasit un manuscris de versuri care isi asteapta publicarea, “Apaosuri”, Ed. Institutul European. Ofiterii de webcam ne semnaleaza faptul ca poetul mai are in lucru un volum inedit, volum din care ne va citi in cadrul “Salonului de literatura Zero+”. Despre poezia sa comicarii au notat in laptopiseturile lor: “Poemele lui Catalin-Mihai Stefan divulga o lume delicata, intima, in care nu se poate intra cu bocancii galagiosi ai strazilor biografiilor comune. El este autorul care intotdeauna gaseste in Poezie sanctuarul sau, precum si locul agreat pentru a prepara fotogramele familiei. Chimia sa nu este una a sarcasmului si nici a teribilismului dus la extrem ci, dimpotriva, una a convingerii ca toate bijuteriile universului conduc catre un decor existential, in care omul afla ca este stenograma perfecta a Iubirii, a gestului divin. Pe scurt, „Apaosuri” este volumul de poeme care te contamineaza cu multa candoare, cu un limbaj care te obliga sa te copilaresti pana acolo incat sa constientizezi ca de fapt fiecare etapa a vietii nu are sa insemne decat inca un pas de sotron. Poetul divulga, intr-o maniera inedita, aromele si energiile copilariei postsocialiste (Paul Gorban)”. „In micro-fabule. Tablourile si Povestile pentru copiii mari de la oras ale lui Catalin-Mihai Stefan se reconstruieste o intreaga lume. Cu zarvele si ciudatele ei linisti, cu (in)somniile si suavitatile ei, dar mai ales cu obscuritatile transfigurate, pe nesimtite, in tresariri epifanice. Pe care poetul le retine cu cerneala unui nostalgic al epocilor in care mitologiile personale cresteau din dragoste, nu din deprimisme ingrasate de ura… (Emanuela Ilie)”. „Catalin-Mihai Stefan a reusit sa scrie o carte de-a dreptul tulburatoare despre avatarurile unei identitati in curs de revelare. Poemele sale, toate imagini fulgurante ale memoriei, sunt mici ofrande aduse unui tip deja trait, mici lumi disparute care isi cer dumicatul de paine si lingurita de vin (Serban Axinte)”.