,

Despre cartea “Vineri” de Aleksandar Stoicovici, Felix Nicolau spune ca ”E atit de vesel sa descoperi poezie culta pe bune, adica intesata de arhetipuri si intertextualitati asimilate. A fi cultivat inseamna a nu face poza si parada cu ceea ce cunosti. Aleksandar Stoicovici scrie cu vina despre lucruri grave. Asemenea unui muribund cu ochiul ciudat de viu, el vrea sa mestece cu privirea toate gesturile umanitatii. Inciziile practicate de el sint precise si eficiente: taie exact acolo unde e ceva de vazut. Dar taie in asa fel incit vazutul sa fie niciodata-inainte-vazut. Pentru ca, de undeva din pod, a scos un bisturiu metaforico-metonimic cu care ciopirteste banalitatea pina ii da forme explozive. Un poet cu stofa de chirurg plastician.” 

Iar Cornel Ungureanu nu ezita sa-l descrie pe Aleksandar Stoicovici ca fiind “unul dintre cei mai interesant i, vii, dinamici, vitali poeti ai ultimului val. As risca sa-l alatur unei serii de poeti ai granitei, de poeti ai limitei, din care fac parte, linga Vasko Popa si Miodrag Pavlovici, exceptionali autori banateni precum Dusan Petrovici, Slavomir Gvozdenovici, Liubita Raichici. In totul, literatura propusa de Aleksandar Stoicovici, aluziva si incitanta, numeste un moment literar viu, foarte implicat intr-o geografie literara evidenta pentru cel care intelege lumea de contact cultural romano-sirb.” 

De asemenea, Traian T. Cosovei crede despre versurile din “Iubirea e amintirea unui viol” de Leonard Ancuta ca sunt “expresia unui sentiment exprimat cu mijloace cind vehemente, cind instrainate: dar, ca la orice poet autentic, vocea lui se prapaga cu viteza intensitatii. Leonard Ancuta e un diavol cu sentimente. Dar ce diavol, dar ce sentimente…” 

Despre cartea “Vineri” de Aleksandar Stoicovici, Felix Nicolau spune ca ”E atit de vesel sa descoperi poezie culta pe bune, adica intesata de arhetipuri si intertextualitati asimilate. A fi cultivat inseamna a nu face poza si parada cu ceea ce cunosti. Aleksandar Stoicovici scrie cu vina despre lucruri grave. Asemenea unui muribund cu ochiul ciudat de viu, el vrea sa mestece cu privirea toate gesturile umanitatii. Inciziile practicate de el sint precise si eficiente: taie exact acolo unde e ceva de vazut. Dar taie in asa fel incit vazutul sa fie niciodata-inainte-vazut. Pentru ca, de undeva din pod, a scos un bisturiu metaforico-metonimic cu care ciopirteste banalitatea pina ii da forme explozive. Un poet cu stofa de chirurg plastician.” 

Iar Cornel Ungureanu nu ezita sa-l descrie pe Aleksandar Stoicovici ca fiind “unul dintre cei mai interesant i, vii, dinamici, vitali poeti ai ultimului val. As risca sa-l alatur unei serii de poeti ai granitei, de poeti ai limitei, din care fac parte, linga Vasko Popa si Miodrag Pavlovici, exceptionali autori banateni precum Dusan Petrovici, Slavomir Gvozdenovici, Liubita Raichici. In totul, literatura propusa de Aleksandar Stoicovici, aluziva si incitanta, numeste un moment literar viu, foarte implicat intr-o geografie literara evidenta pentru cel care intelege lumea de contact cultural romano-sirb.” 

De asemenea, Traian T. Cosovei crede despre versurile din “Iubirea e amintirea unui viol” de Leonard Ancuta ca sunt “expresia unui sentiment exprimat cu mijloace cind vehemente, cind instrainate: dar, ca la orice poet autentic, vocea lui se prapaga cu viteza intensitatii. Leonard Ancuta e un diavol cu sentimente. Dar ce diavol, dar ce sentimente…” 

Despre cartea “Vineri” de Aleksandar Stoicovici, Felix Nicolau spune ca ”E atit de vesel sa descoperi poezie culta pe bune, adica intesata de arhetipuri si intertextualitati asimilate. A fi cultivat inseamna a nu face poza si parada cu ceea ce cunosti. Aleksandar Stoicovici scrie cu vina despre lucruri grave. Asemenea unui muribund cu ochiul ciudat de viu, el vrea sa mestece cu privirea toate gesturile umanitatii. Inciziile practicate de el sint precise si eficiente: taie exact acolo unde e ceva de vazut. Dar taie in asa fel incit vazutul sa fie niciodata-inainte-vazut. Pentru ca, de undeva din pod, a scos un bisturiu metaforico-metonimic cu care ciopirteste banalitatea pina ii da forme explozive. Un poet cu stofa de chirurg plastician.” 

Iar Cornel Ungureanu nu ezita sa-l descrie pe Aleksandar Stoicovici ca fiind “unul dintre cei mai interesant i, vii, dinamici, vitali poeti ai ultimului val. As risca sa-l alatur unei serii de poeti ai granitei, de poeti ai limitei, din care fac parte, linga Vasko Popa si Miodrag Pavlovici, exceptionali autori banateni precum Dusan Petrovici, Slavomir Gvozdenovici, Liubita Raichici. In totul, literatura propusa de Aleksandar Stoicovici, aluziva si incitanta, numeste un moment literar viu, foarte implicat intr-o geografie literara evidenta pentru cel care intelege lumea de contact cultural romano-sirb.” 

De asemenea, Traian T. Cosovei crede despre versurile din “Iubirea e amintirea unui viol” de Leonard Ancuta ca sunt “expresia unui sentiment exprimat cu mijloace cind vehemente, cind instrainate: dar, ca la orice poet autentic, vocea lui se prapaga cu viteza intensitatii. Leonard Ancuta e un diavol cu sentimente. Dar ce diavol, dar ce sentimente…”