La noi, la romani, exista obiceiul ca intre 1 si 9 martie fiecare om sa-si aleaga cate o zi despre care sa spuna ca "asta-i Baba mea". Se crede ca asa cum va fi acea zi asa va fi si norocul omului in acel an.

Aceasta traditie foarte veche, raspandita in toata zona balcanica, locuita candva de traci, este legata de niste stanci, existente numai la noi in tara, in Muntii Bucegi si Ceahlau, numite "Babele", respectiv "Baba Dochia", considerate simboluri ale primaverii. Celelalte popoare balcanice au numai legenda.

In traditia populara se spune ca primele 9 zile ale primaverii calendaristice, numite si "zilele babelor", aduc cu ele o vreme capricioasa, schimbatoare, exact cum ne este prezentata Baba Dochia in legendele ajunse pana la noi, zile in care razele calde ale soarelui se intrepatrund cu ploaia, lapovita, ninsoarea si uneori chiar cu viscolul.

Legendele Dochiei ne introduc in atmosfera specifica unui sat romanesc unde ocupatia de baza este pastoritul. Una din legende spune ca Baba Dochia, femeie puternica, dar apriga si rea, care nu se teme de nimic, "N-are frica de vreun ger/ Nu-i e frica nici de cer", dornica sa-si duca oile la munte, la pascut, o trimite pe nora ei, pe o vreme caineasca, sa-i aduca fragute. Pe drum, nora se intalneste cu un mosneag care o sfatuieste sa mearga undeva, intr-o valcea anume, unde sunt fragi copti.

Vazand fragii copti, Baba Dochia crede ca a venit primavara si, cantand "Ta, ta, ta caprele mele/ Ta la munte/ Sa facem branza de frunte", porneste prea din timp cu turma la munte. Totusi, prevazatoare, Baba imbraca noua cojoace, pe care, in drum, le arunca pentru ca, pe masura ce urca muntele, vremea se incalzea. Dar, in a noua zi, odata ajunsa in varf de munte, se lasa un ger naprasnic si Baba Dochia, impreuna cu oile sale, ingheata, devenind stane de piatra.

Cele noua zilele ale urcusului, egale cu numarul cojoacelor, reprezinta durata ciclului de schimbare a vremii, iar moartea Dochiei, in ziua de 9 martie, este considerata hotar intre anotimpul friguros si cel calduros.

Legat de cele noua cojoace ale Babei Dochia exista obiceiul stravechi de a alege o zi intre 1 si 9 martie, dupa data sau ziua de nastere, cand vremea are darul de a prezice cum va fi viata celui care a ales-o, in anul in curs. Vremea calda, insorita inseamna fericire, belsug, impliniri si multe bucurii. Vremea rece, ploiasa, cer innourat si precipitatii diverse, ploaie, ninsoare, lapovita inseamna necazuri, saracie, lacrimi, durere, neimpliniri.

Pe de alta parte, exista credinta ca starea vremii din ziua respectiva reda, de fapt, caracterul, sufletul sau personalitatea celui care a ales-o drept baba. In unele zone ale tarii se crede ca baba aleasa de catre un flacau ii putea dezvalui acestuia felul in care ii va fi aleasa: urata, frumoasa, bogata, saraca, fertila sau stearpa, rea sau binevoitoare, acra ori vesela.

Cele mai multe dintre superstitiile legate de babe se refera la ziua de 1 martie, ziua babei Dochia sau a "capului de primavara", cum mai este cunoscuta. Traditia spune ca, daca in prima zi de martie este vreme frumoasa, atunci toata primavara si vara care vor urma vor fi placute si pline de rod. De mult, in aceasta zi nu se muncea si nu se scoteau vitele la pascut pentru ca Baba cea rea si capricioasa sa nu aduca necazuri, mai ales asupra femeilor.

In trecut, ziua Babei Dochia se respecta cu sfintenie, ca o adevarata sarbatoare, pentru ca frigul sa nu aduca pagube pe camp si oamenii sa fie ocrotiti de furtuni, pentru ca ploaia sa nu fie zgarcita cu ogoarele satenilor si anul sa fie unul bogat. De asemenea, se credea ca Baba Dochia avea puterea de a feri de inec, de a ajuta animalele sa se ingrase si de a apara vitele de boala.

Sursa: ziare.com