Crestinii ortodocsi si catolici praznuiesc luni, 2 februarie, sarbatoarea intampinarii Domnului. In popor, praznicul este cunoscut sub denumirea de Stretenia si cinsteste ziua aducerii pruncului Dumnezeiesc la Templul din Ierusalim de sfanta lui mama si de dreptul Iosif.

In credinta populara ziua de 2 februarie este cunoscuta sub denumirea de Ziua Ursului. Copiii erau unsi cu grasime de urs. Prin aceasta practica se credea ca puterea acestui animal era transferata asupra copiilor. Bolnavii de „sperietoare" erau tratati in aceasta zi prin afumare cu par de urs.

Se credea ca, daca in aceasta zi este soare, ursul iese din barlog si, vazandu-si umbra, se sperie si se retrage, prevestind astfel, prelungirea iernii cu inca 6 saptamani. Dimpotriva, daca in aceasta zi cerul este innorat, ursul nu-si poate vedea umbra si ramane afara, prevestind slabirea frigului si apropierea primaverii.

Se mai zice despre Stretenie ca este o zi rea, cu multe ceasuri rele, iar cine se naste sau cine face nunta in aceasta zi va avea parte numai de necazuri si nu-i va merge bine, conform traditii-superstitii.ro.

In general, ziua de Stretenie se tine pentru sporul casei si pentru sanatate.

Superstitiile specifice zilei de Stretenie sunt numeroase, multe dintre ele facand referire la vremea ce urmeaza. Printre acestea se numara:

- Cine lucreaza in ziua de Stretenie va cadea in boala si i se va stramba gura;

- Daca boul, in cursul zilei de Stretenie, va bea apa din urma lui, atunci este semn ca trece iarna;

- Daca bea un bou apa din streasina casei, atunci anul va fi unul cu mana pentru albine si oi;

- Daca in ziua de Stretenie este cald, atunci, in cursul anului, va fi vara calduruoasa si imbelsugata, iar daca in aceasta zi este frig, ger si viscol, atunci vara va fi friguroasa si neroditoare;

- In aceasta zi, a Streteniei, se stramba partia, adica incepe a se topi zapada etc.

In ziua de 2 februarie, cand se implinesc 40 de zile de la Nasterea lui Iisus Hristos, crestinii ortodocsi sarbatoresc cu piosenie intampinarea Domnului, acest mare praznic imparatesc. Chiar de la inceputul secolului al V-lea, sarbatoarea se tinea la Ierusalim cu aceeasi mare bucurie, ca si Sfintele Pasti.

La Roma insa, Praznicul intampinarii Domnului a fost oranduit pentru prima data de papa Gelasiu in anul 494, iar aceasta sarbatoare religioasa a inlocuit stravechea sarbatoare pagana a Lupercaliilor. Ritualul sarbatorii pagane se implinea la inceputul lunii februarie; atunci aveau loc o serie de procesiuni cu faclii aprinse in jurul orasului, in onoarea zeului Pan, numit si Lupercus, ucigatorul lupilor.

Istoricul sarbatorii

Fecioara Maria a implinit porunca Legii vechi

Sfanta Fecioara Maica si blandul Iosif, logodnicul ei, l-au adus la Ierusalim, in Biserica lui Dumnezeu, pe pruncul Iisus respectand astfel porunca Legii vechi si a Bisericii Vechiului Testament. Aceasta Lege prevedea ca intaiul nascut de parte barbateasca sa fie inchinat lui Dumnezeu, atunci cand se implineau 40 de zile de la nastere. Pentru respectarea deplina a ritualului, Fecioara Maria si blandul Iosif au adus la Templu ca jerfa o pereche de turturele. Cu acest prilej, la Templu se implinea si ritualul de curatire a mamei dupa nastere.

Batranul Simeon L-a intampinat pe pruncul Iisus

Totodata, la aceasta data, crestinii ortodocsi cinstesc si ziua cand, batranul Simeon, vestit de Duhul Sfant, a mers la Templu pentru intampinarea Pruncului, cel dintai nascut. Simeon L-a luat in brate pe Hristos si a rostit printre lacrimi: „Acum slobozeste (elibereaza) pe robul Tau, Stapane, dupa Cuvantul Tau in pace, ca au vazut ochii mei mantuirea Ta”. (Luca 2, 29-30).

Atunci, batranului Simeon i s-a implinit asteptarea: L-a vazut pe Mesia, asa cum i se fagaduise. Dupa emotionantul eveniment, Sfantul si Dreptul Simeon s-a adresat Maicii lui Hristos: „Acesta pe care-l tin in brate este cuvantul lui Dumnezeu si multi vor cadea ca nu vor asculta Cuvantul, marturia Lui. Iar popoarele cele pagane se vor scula din pacatele lor, din intunericul idolilor si se vor lumina si curati cu Botezul Fiului Tau, Fecioara, inaltandu-se la imparatia cerurilor. Multi evrei il vor huli in toate veacurile. Pana la sfarsitul lumii va fi semn de impotrivire, caci multi nu vor crede si vor huli Crucea Fiului tau.

Icoana „imblanzirea inimilor” sau „Profetia lui Simeon”

in ziua praznicului este cinstita si icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, cunoscuta sub numele de” imblanzirea inimilor impietrite” sau „Profetia Lui Simeon”, in care Mama lui Iisus este infatisata fara pruncul sau, iar sapte sabii ii strapung pieptul.

Traditii pentru spor si sanatate in ziua praznicului

Aducerea pruncilor spre inchinare la biserica

in ziua praznicului, crestinii respecta si in zilele noastre ritualul implinit de Maica Domnului. Sarbatoarea intampinarii Domnului sau Aducerea pruncilor spre inchinarea la biserica, la 40 de zile dupa nastere, a ramas o indatorire pentru mame si in Biserica Ortodoxa. Cu acest prilej, preotul face molifta de curatire a mamelor, inchinand pruncii la icoane. Cand pruncul implineste 40 de zile, mama il aduce la biserica, ca si Maica lui Iisus; in numele familiei, ea il daruieste ca ofranda lui Dumnezeu si-l inchina la altar.

Ritualul religios

Potrivit ritualului religios, preotul binecuvanteaza cu semnul crucii pe mama si pe prunc, citeste o serie de rugaciuni de binecuvantare, impartasind-o pe mama cu Sfintele Taine. Prin analogie cu evenimentul petrecut atunci, mamele si pruncii amintesc de Maica Domnului care-l tinea in brate pe Iisus, in Templul din Ierusalim.

in zilele noastre, se savarseste intocmai procesiunea intrarii pruncului in biserica, asezarea lui in fata usilor imparatesti si impartasirea mamei cu Sfintele Taine. in privinta pruncului, preotul se roaga ca Dumnezeu sa-l creasca, sa-l binecuvanteze si sa-l sfinteasca. La fel de importanta este randuiala pentru lumanarea de botez.

Puterea ursului este daruita pruncului

In ziua praznicului, in multe localitati rurale, copiii mai sunt unsi cu grasime de urs, procurata de la vanatori. in vremuri indepartate, acest obicei il aplicau in practica parintii, care voiau sa aiba copii puternici si sanatosi, fiind convinsi ca astfel, puterea proverbiala a ursului este daruita pruncilor. De asemenea, copiii sau bolnavii „de sperietoare” sunt afumati in aceasta zi cu par de urs.

Previziuni populare

In traditia populara, sarbatoarea este numita si Ziua Ursului, stiuta si cu numele de Stretenia. Se spune ca aceasta zi reprezinta cumpana dintre anotimpul rece si cel cald.

Stramosii vorbeau despre schimbarea vremii in functie de modul in care se comporta ursul. Daca in aceasta zi este soare, ursul paraseste barlogul. Daca ursul isi vede umbra, el se sperie si intra din nou in barlog, prevestind astfel prelungirea iernii cu sase saptamani.Daca in ziua praznicului cerul este innourat, ursul nu-si vede umbra; el paraseste barlogul anticipand astfel apropierea primaverii si incalzirea vremii.

Daca in ziua de Stretenie este vreme buna, asa va fi si in ziua praznicului de Sfantul Gheorghe.

In medicina populara, se crede ca oamenii pot primi o putere asemanatoare cu aceea a ursului, daca isi ung corpul cu untura lui Mos Martin.

Ziua Ursului este si ziua curajului si a regenerarii

In traditia populara, ursul este asociat cu forta si curajul.

De aceea, copiii plapanzi sunt botezati cu numele de Ursu, iar cei bolnavi sunt afumati cu par de urs, pentru a alunga ursita cea rea.

Ofrande pentru sanatatea pruncilor bolnavi

in ziua praznicului, este bine ca mamele ai caror copii sunt bolnavi sa daruiasca lucruri de imbracaminte copiilor saraci. implinirea acestui ritual aduce bucurii si alunga boala din familiile generoase.

Pentru spor si sanatate, in aceasta zi de sarbatoare, credinciosii cinstesc icoana Maicii Domnului numita „imblanzirea inimilor impietrite” sau „Profetia lui Simeon”.

Tarcovitul viilor, un ritual care aduce sporul vitei de vie

Un ritual respectat in mediul rural, numit si „Tarcovitul viilor,” spune ca in ziua intampinarii Domnului iarna se pregateste de plecare. Satenii merg la vie pentru a implini un ritual care sa atraga sporul vitei de vie. in acest scop, ei pornesc spre ogor ducand in procesiune o plosca plina cu vin, funingine din soba amestecata cu seu, o bucata de toba de porc , ce simbolizeaza spiritul graului. Cu aceste ofrande ei ocolesc via de trei ori si se opresc langa fiecare butuc de vie, taie cate o coarda de vita, o ung cu untura amestecata cu funingine si picura vin peste butucul vitei. Apoi ei gusta din bucata de toba si beau vin, rostind si o rugaciune, prin care il roaga pe Dumnezeu ca strugurii sa creasca cat bucata de toba. Coardele de vie sunt binecuvantate cu semnul crucii, iar unele sunt aduse in caminul gospodarului si se planteaza, devenind „Norocul cel mare al Vitei”. Proprietarii vitei organizeaza un mare ospat in casa unui gospodar, la intoarcerea de la ogor, canta si se veselesc pentru ca viitoarea recolta de struguri sa fie cat mai bogata.

Sursa: rtv.net

Foto: crestinortodox.ro