Vasile Alecsandri incepe sa publice pasteluri in 1868, in diverse numere ale Convorbirilor literare. Google il omagiaza la 193 de ani de la nastere pe Vasile Alecsandri.

Astfel de incercare de obiectivare a viziunii sunt pastelurile lui Alecsandri. Pastelul este o specie a genului liric cunoscuta - in aceasta forma - numai in literatura romana, creata si dusa la celebritate de Alecsandri insusi, intr-un ciclu de versuri care i-a dat numele: "Pasteluri", publicate in revista Convorbiri literare, in cea mai mare parte intre 1868 si 1869.

Pastelul preia de la poezia descriptiva a primilor romantici nu numai ideea corespondentei dintre sentiment si tabloul de natura, ci si pe aceea a privirii unui peisaj sub unghiul miscator al marilor cicluri naturale, al anotimpurilor, care il lumineaza si-l insufletesc mereu de alta viata, in alte nuante; pe de alta parte, supune descrierea unui proces de obiectivare caracteristic poeziei post romantice, incercand sa o apropie de trasaturile unei opere plastice. Pastelul este mai degraba un tablou realizat cu ajutorul limbajului (la origine pastelul insemna un desen in creion moale, usor colorat). Acest tip de poezie manifesta preocupare pentru satisfacerea unor exigente specifice: compozitie, colorit, echilibru.

Vasile Alecsandri a dat forma concreta unei tendinte care preexista in poezia romaneasca (gasim elemente de pastel la Asachi, Heliade, Alexandrescu). El va fi urmat de mai toti poetii sensibili la elementul pictural, la peisaj, indiferent de orientare estetica: Alexandru Macedonski, George Cosbuc, Ion Pillat, Vasile Voiculescu.

Pastelurile lui Vasile Alecsandri evoca natura asa zis domestica, adica tot ce constituie cadrul obisnuit al unei vieti patriarhale, idilice. Elementele descriptive apar aici nu incidental, ca un cadru al unui conflict de natura romantica, ci sunt scopul elementar al acestei poezii. Natura nu mai este un refugiu, ca in marea poezie romantica, ci cadrul natural privit cu obiectivitate descriptiva. Pastelurile devin in acest sens imnul plin de incredere adresat adevaratei tari, satului si adevaratelor valori ale acestuia: munca, rodnicia, robustetea si sanatatea morala. Melancolia romantica este inlocuita aici cu incredere in armonia naturala, cu o adevarata credinta naturista (vezi poeziile dedicate primaverii: Campia scoate aburi; pe umedul pamant / Se-ntind carari uscate de-al primaverii vant. Caldura patrunde in inimi si natura iese din amorteala, sosesc cocorii din tarile calde, taranii muncesc campul. Universul generat va fi unul al armoniei si al ciclurilor firesti ale naturii.

In perioada 1878 - 1879, la conacul sau de la Mircesti, scrie drama istorica romantica Despot-Voda. Premiera a avut loc in octombie 1879 pe scena Teatrului National din Bucuresti. Piesa fusese citita in cenaclul Junimii din 8 mai 1879, printre auditori aflandu-se Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale. Pe data de 30 septembrie 1880, i s-a jucat drama Despot Voda. La Montpellier este premiat pentru poezia Cantecul gintei latine. Scrie feeria nationala Sanziana si Pepelea.

Scrie si citeste in cenaclul Junimea drama Ovidiu. In 1885, Teatrul National prezinta drama Ovidiu a lui Vasile Alecsandri.

In 1886, Titu Maiorescu a publicat in Convorbiri literare articolul Poeti si critici; acesta se incheie cu o privire sintetica asupra operei lui Alecsandri:

„A lui lira multicolora a rasunat la orice adiere ce s-a putut destepta din miscarea poporului nostru in mijlocia lui. In ce sta valoarea unica a lui Alecsandri? In aceasta totalitate a actiunilor sale literare“.

SURSA: wikipedia