Un chirurg italian, dr. Sergio Canavero sustine ca toate tehnicile necesare pentru realizarea acestei interventii exista deja, ca este nevoie doar de integrarea lor si ca transplantul de cap ar putea deveni posibil peste 2 ani.

Chirurgul afirma ca interventia ar putea reda sanatatea unor oameni cu variate probleme medicale: paralizii datorate unor leziuni ale maduvei spinarii (precum cea de care a suferit regretatul actor Christopher Reeve care, ca urmare a unui accident de calarie, si-a trait ultimii 9 ani ai vietii paralizat de la gat in jos), distrofii musculare, boli neurologice precum scleroza amiotrofica laterala (de care sufera celebrul om de stiinta Stephen Hawking) sau cancere care au afectat mai multe organe interne.

Dr. Canavero sustine ca operatia este tehnic posibila; ca au trecut peste 40 de ani de la prima interventie de acest gen facuta pe maimute si ca in China a fost realizata recent o operatie de acest gen la un soarece. Prin urmare, sustine el, tehnicile necesare exista si e nevoie doar de imbinarea lor intr-un tot coerent, pentru a face posibila operatia si la oameni. Dupa parerea lui, transplantul de cap la oameni ar putea fi realizabil peste foarte putin timp – 2 ani.

Medicul a intocmit deja o lista de potentiali clienti si urmeaza sa-si anunte planurile in cadrul unei importante conferinte medicale care va avea loc in vara acestui an, in ideea de a obtine sprijin pentru realizarea primului transplant de cap la om in anul 2017.

In cadrul unei astfel de interventii, corpul ar urma sa provina de la o persoana aflata in moarte cerebrala; aceasta persoana ar urma sa fie considerata „donatorul”. Capetele primitorului si al donatorului ar urma sa fie desprinse de trunchi – printr-o taietura foarte precisa, cu un dispozitiv de taiere foarte ascutit -, dupa care capul primitorului ar urma sa fie atasat de corpul donatorului cu ajutorul unui adeziv numit polietilenglicol, care va „lipi” intre ele cele doua capete sectionate ale maduvei spinarii. Ar urma o migaloasa munca de atasare a muschilor si a vaselor de sange, dupa care pacientul ar fi pus in stare de coma (indusa medical) pentru a-l impiedica sa se miste, pentru un interval de 4 saptamani, timp in care s-ar vindeca plagile operatorii si s-ar „suda” unul de altul capul si corpul.

In plus, pentru a stimula functionarea maduvei spinarii si formarea conexiunilor dintre cap si noul corp, pacientului i-ar fi administrate socuri electrice slabe.

Dupa iesirea din coma, ar fi necesare atat un tratament indelungat cu medicamente imunosupresoare, pentru a preveni fenomenul de respingere a transplantului, cat si sprijin psihologic sustinut.

Aparent, pare o procedura bine pusa la punct; alti specialisti sustin insa ca afirmatiile dr. Canavero sunt fanteziste si ca suntem inca foarte departe de ziua cand ar putea fi realizat cu succes un transplant de cap la om.

Chiar daca tehnicile medicale de baza exista, procedura ramane una extrem de complicata.

In plus, transplantul de cap pune enorme probleme de ordin etic si juridic. De exemplu, in cazul in care un pacient care a suferit un transplant de cap ar avea copii, ai cui ar fi acestia? Ar trebui probabil ca ei sa fie considerati urmasii biologici ai donatorului (persoana careia i-a apartinut corpul), deoarece spermatozoizii sau ovulele cu ajutorul carora ar fi conceputi acesti copii ar proveni din corp.

S-ar pune, de asemenea, probleme serioase legate de identitatea persoanei astfel „recompuse” si nu se stie ce urmari ar avea combinarea unui creier cu un corp strain asupra perceptiei de sine si asupra personalitatii individului respectiv.

Sursa: descopera.ro