OK. Bravo ei! Se descurcă, dar nu a luat nici un Oscar în domeniul controversat al filmului românesc. Spun controversat, pentru-că m-am săturat sa privesc cum unii dintre tinerii regizori români, crescuți în puf de părinții lor comuniști, se folosesc de nenorocirile oamenilor (pe care ei nu le-au cunoscut niciodată) ca să adune laude de la străini și premii de conjunctură (politice), că doar nu or fi străinii așa de deștepți și evoluați (am vazut o panaramă de conducătoare a cinematografiei canadiene, care se plângea că o dor ovarele de la menopauză, în plină ședință de analiză, cu membrii, invitați de marcă, presă și persoana mea). Să nu ne mire că s-a spart conducta de premii pentru progeniturile comuniste din România, căci valoare mondială are multe, foarte multe lipsuri (vorba lui Caragiale, lipsește cu desăvârșire). Iar tehnica vestului capitalist în analiza și promovarea indivizilor proveniți din Est este total anapoda, contra bunelor moravuri și normalității firești demonstrate de secole prin valoare (nu plus valoare), instalând în funcții de conducere nulități comuniste și securiste, după cum totă lumea îi cunoaște. Nu le mai dau numele, căci îmi este scârabă, dar l-aș menționa pe un anume sovietic, ajuns la New York, cu numele unui mare pictor rus, de la o falimentară banca americană, Morgan, un escroc care m-a furat de multe mii de dolari și nici gura nu-i miroase, nici vodka nu a băut, un anume fost communist, care s-a dat la religie și îl pupă în fund pe Isus Cristos de a făcut herpes la botul de călău ( gâde, în Moldova, pețan din Ardeal), un anume Radovici, communist bosniac, ajuns șeful refugiaților în Quebec, un anume clujan care-l pupa, în poezii pe Ceaușescu, ajuns acum slugă la o fundație americană cu numele de vulpe și exemplele pot contiuna. Tot lichelele naziste și comuniste sunt la conducere în lumea asta, tot felul de panarame care nu știu nimic despre electronică, computer, fizică, astronomie, religie, etc. “Nu știu unde-i mănâncă, dar zic, scarpină încă”, vorba lui Anton Pan, iar continental Nord American este campion la prostie și lăcomie, iau banii și de pe mort, chiar dacă mortul este tatăl lui. Dar să revin la subiectul propus de dvs. Aceaste individe și multe altele (69% românce, restul aparține lumii libere- libere pe dracu-) fac parte din regnul cel mai de jos al curvelor (mai sunt și altele care se dau de ceasul morții ca și fete mari și se vând pe la televiziuni ). Sunt multe în România, poate prea multe, dar este cerință pe piață, fetele se descurcă cum pot, cu fundul (așa sunt crescute, căci pisica șoareci mănâncă) mai ales dacă mai rup și o limbă străină (cunosc o etnie care, după urechea cu lobul mare, este predispusă la asimilări lingvistice, sociale și politice). Problema României este că, țara aceasta, are numai curve și foarte puține, sau deloc, femei normale, adică oameni. Numai dacă privesc la televizor și le văd îmi dau seama ce a ajuns femeia în Romania. Mă uit la această "surprize" , "surprize" si nu pot să îmi închipui că este promovată la televizor, când ea este de cea mai joasă speța umană, ca și cele trei Monice, Rădulesce, Bârlădence, Ghene, șirul poate continua până la 69% din procentul de mai sus. Acum am să dau un exemplu concret, rușinos pentru școala românească, rușinos pentru ISJ Iași. Cu mulți ani în urmă, un fiu de deținut politic a luat BAC-ul cu 10, la Liceul Mihai Eminescu din Iasi. Dar nu acest 10 este așa de important (anul 1973) și nu pentru un fiu de deținut politic, când România a fost comunistă, iar acum neocomunistă, ci faptul că președinta comisiei de BAC, l-a căutat pe acest absolvent, pentru a-l cunoaște și a-l felicita pentru lucrarea de la Limba și Literatura Română, notată firesc cu cu 10 plus (așa cum avea să primească Nadia la Montreal câțiva ani mai tîrziu), fiind cea mai bună lucrare cunoscută de ea la un liceu dintr-un oraș, capital a culturii românești. (prima universitate din România la 1860, la Iași, a doua la 1864, la București). Dar “nota 10” din 1973 nu este importantă, importantă este lucrarea despre I.L. Caragiale și opera lui. Caragiale a fost invitat la o bodegă din Țicău de către “candindat” (absolventul respectiv), unde au discutat la o bere, despre viață, folosind numai cuvinte și expresii dedicate din opera marelui dramaturg român. Profesoara respectivă (anul 1973) spunea că astfel de lucrări se scriu odată la o sută de ani și că va propune conducerii liceului numărul 2 din Iași să se menționeze în analele școlii ieșene numele elevului respectiv și chiar o placă inscriptivă , cu lucrarea, în fața cabinetului de literatură. Doamna profesoară era o doamnă, mai ales că îl cunoscuse îndeaproape pe Garabet Ibrăilenu, fiind cea mai importantă persoană din viața marelui critic literar. Și acum urmează incredibilul, adevărul gol-goluț: Liceul numărul 2, din Iași, cunoscut și prin numele marelui poet al neamului românesc, Mihai Eminescu, conducerea acestui focar de cultură românească a pus pe zidul clădirii o placă comemorativă cu numele unei “plăci” a filmului, după critici, pornografic, o individă care a fost la școală sub orice nivel, la toate materiile, dar mai cu seamă la literatură!? Mă întreb: Cum a aprobat ISJ Iași această blasfemie? Ce părere are doamna Camelia Gavrilă, liberală convinsă și susținută la niște alegeri, prin televiziune, de mai sus menționatul elev de la respectivul liceu? Dragii mei, iaca așa ajung nulitățile în culmea gloriei de astăzi, precum manelele folclor național, și curvele fete mari, ulterior născătoare de Isuși bastarzi, dar numai după ce au depășit, fiind în reparații generale, kilometrajul supus trupului folosit în exces cu tot felul de indivizi certați cu săpunul, apa caldă, educația, bunul simț și, vorba lui nea Iancu, „bunele moravuri”. Că individul despre care vă povestesc era fiu de deținut politic, că ulterior a fondat o televiziune, prima din România, prima din Europa de Est, cu adevărat independentă, recunoscută oficial de către americani și englezi, că a fost președinte fondator Rotary, și în bordul internațional de conducere al prestigiosului club, că a refondat (reânființat) celebrul cenaclu „JUNIMEA” (1970), și multe altele... L-am auzi,t zilele trecute, pe un individ al cărui nume îl trec sub tăcere, care se plângea de faptul că mai bine se năștea femeie, pentru-că femeile din România, și nu numai, ajung departe numai cu un singur efort, și acela plăcut, sexul. De crezut, l-am crezut, pentru-că acum este într-o clinică vieneză, unde i se schimbă sexul.