RMS Titanic a fost cel mai mare pachebot din lume, in momentul plecarii sale in calatoria inaugurala, din Southampton, Anglia, cu destinatia New York, pe 10 aprilie 1912.

La trei zile de la plecare, in data de 14 aprilie 1912, la ora 23:40, Titanic s-a ciocnit cu un aisberg si la ora 02:30 a diminetii zilei de 15 aprilie, nava s-a scufundat in Oceanul Atlantic. In urma naufragiului au murit 1.514 dintre cei 2.228 pasageri de la bord. Acesta a fost unul din cele mai mari dezastre maritime pe timp de pace din istoria lumii si povestile nespuse ale Titanicului mai ies la suprafata si astazi, la 103 ani de la scufundare si la 18 ani de la lansarea celebrului film Titanic, regizat de James Cameron.

Am putea crede ca Titanicul s-a luptat cu valurile oceanului, ca ceata si ploaia au obturat vizibilitatea echipajului, care nu a vazut aisbergul la timp. In realitate, vremea era perfecta si straniu de linistita. Potrivit meteorologului Edward Lawrence, chiar vremea prea buna a marcat blestemul vaporului. Acesta spune ca si cea mai mica briza ar fi impins planctonul fosforescent din jurul aisbergului si iscoadele ar fi vazut pericolul.

Vremea era perfecta. Diferenta dintre 37 de secunde si un minut

Insusi ofiterul secund al Titanicului, Charles Lightoller, a mentionat ca absenta planctonului a fost unul din motivele care au dus la producerea tragediei. Ancheta din 1912 a relevat faptul ca echipajul a avut la dispozitie doar 37 de secunde pentru a schimba cursul Titanicului, astfel incat sa nu loveasca aisbergul, dar a fost prea tarziu. O ancheta recenta arata insa ca acestia au avut la dispozitie mai mult de un minut pentru a face o manevra. In orice ipostaza, Titanicul era condamnat la pierzanie, scrie listverse.com.

„Incendiul” de la bordul Titanicului

Cu putin timp inainte de plecarea in voiajul fatal, un incendiu a izbucnit in depozitele de carbune ale Titanicului. Potrivit unei investigatii britanice, flacarile inca mai ardeau, in momentul in care pachebotul a plecat spre New York. Ironia sortii face ca flacarile sa fie stinse chiar de aisbergul care a lovit vaporul, ducand la inundarea camerelor cu carbuni. Cativa membri supravietuitori ai echipajului au spus ca focul fusese stins cu o zi inainte ca Titanicul sa se ciocneasca fatal cu aisbergul.

Oricum am privi situatia, in „maruntaiele„ navei a existat tot drumul un incendiu, care nu a pus vietile pasagerilor in pericol, deoarece buncarele de otel erau proiectate pentru a rezista la temperaturi extrem de ridicate, rezultate din arderea carbunilor. Indirect, riscul scufundarii a crescut dupa ce proprietarul Titanicului, JP Morgan, a obligat echipajul sa navigheze la viteza maxima, pentru a ajunge mai repede la New York cu pasagerii, „inainte de producerea unei eventuale explozii”. Morgan ar fi trebuit sa fie unul dintre pasagerii Titanicului, dar s-a razgandit in ultima clipa.

Continuarea pe descopera.ro