Sfantul Gheorghe este sarbatorit de credinciosi in fiecare an, pe 23 aprilie. Aceasta sarbatoare este considerata ca vestind inceputul verii pastorale. in traditia populara, Sfantul Gheorghe este cunoscut si sub numele de Sangiorz, fiind perceput ca protector al naturii inverzite, al vitelor si al oilor.

Sfantul Mucenic Gheorghe s-a nascut in Capadocia, din parinti crestini. A trait in vremea imparatului Diocletian (sec. al IV-lea). Datorita vitejiei si victoriilor sale, ajunge conducator de armata.

In anul 303, imparatul Diocletian va incepe lupta impotriva crestinilor. Au fost daramate lacasuri de cult, interzise adunarile crestinilor, arse cartile sfinte, iar cei ce refuzau sa aduca jertfa zeilor erau ucisi. in fata acestei situatii, Sfantul Gheorghe nu se fereste sa-si marturiseasca credinta in Hristos, motiv pentru care va fi intemnitat. Va fi supus la diverse chinuri: loviri cu sulita, tras pe roata, ingropat in var, lespezi de piatra puse pe piept, etc, dar nicio tortura nu l-a facut sa renunte la credinta sa.

Cei prezenti la aceste suferinte, uimiti de faptul ca Sfantul Gheorghe a ramas nevatamat si ca a inviat un mort, au renuntat la credinta pagana si au primit credinta in Hristos. Minunea invierii celui decedat a convins-o si pe imparateasa Alexandra, sotia lui Diocletian, sa imbratiseze crestinismul.

Sfantul Gheorghe a fost ispitit cu onoruri pentru a jerfi zeilor, dar aceste incercari au fost zadarnice. Pentru ca nu a lepadat credinta in Hristos, Sfantul Gheorghe este condamnat la moarte prin decapitare, in ziua de 23 aprilie 304, ramanand de atunci zi de praznuire.

Sfantului Gheorghe i se mai spune purtator de biruinta, iar icoanele il infatiseaza pe un cal alb, simbol al puritatii, al luminii, in uniforma militara, strapungand cu sulita un balaur. in calendarul popular, Sangiorz este considerat a fi protector al naturii inverzite, al vitelor si al oilor.

Traditii si superstitii de Sfantul Gheorghe

In ziua Sfantului Gheorghe, crestinii pun la portile caselor crengute de fag, brazde cu iarba verde sau smocuri de iarba in stalpii de sustinere ai portilor.

Pentru a fi ferite de farmece, vrajitorii si boli, animalele sunt protejate cu crengute de leustean puse la intrarea in grajduri. La tara, se credea ca prin acest ritual oamenii, vitele si semanaturile erau protejate de fortele malefice, ce deveneau extrem de active in acest moment de inceput al anului pastoral.

Pentru ca membrii familiei sa fie protejati de junghiuri rele si de boli necrutatoare trec prin fumul si flacarile unui foc aprins, iar vitele si casele se afuma, la randul lor, cu tamaie.

Se mai spune in traditia populara ca de Sfantul Gheorghe ard comorile pamantului, ele putand fi vazute. Cei care le cauta nu trebuie sa scoata nici un cuvant pentru a le putea descoperi, ca nu cumva duhul comorii sa-i amuteasca.

In noaptea de Sfantul Gheorghe, fetele nemaritate pot vedea chipul ursitulului oglindit intr-un vas cu apa de izvor din care nu s-a baut, daca stau goale intre lumanari aprinse, asezate in forma de cruce.

Nimeni nu are voie sa doarma in aceasta zi, deoarece se crede ca acel care incalca interdictia va fi somnoros tot anul.

Pentru a fi aparati de rele, oamenii se cantaresc, astfel ei cred ca vor fi sprinteni pana la anul, cand obiceiul se reinnoieste.

Urzicatul era un alt obicei de practicat de tinerii din comunitatile traditionale bucovinene. Tinerii se atingeau, pe furis, peste partile neacoperite ale corpului, cu tulpini de urzica, sperand ca astfel vor fi mai ageri, mai harnici si mai sanatosi de-a lungul verii.

De Sfantul Gheorghe se dau de pomana lapte, branza si cas.

In comunitatile satesti contemporane se mai pastreaza obiceiul impodobirii stalpilor de la poarta cu ramuri de salcie inmugurita si cu flori galbene de primavara, infipte in brazde inverzite.

Sursa: rtv.net