Dupa ce ati reusit sa obtineti un titlu executoriu pentru a va recupera suma platita cu titlu de taxa poluare, intra in vigoare OUG nr. 8/2014, prin care suma platita cu trei ani inainte, pentru care ati obtinut restituirea, vi se esaloneaza pe o perioada de cinci ani.

Practic, desi o sentinta civila irevocabila trebuie executata de indata, statul roman aacordat un termen de plata debitorului institutie de stat, in fapt intimatul urmand sa-si recupereze integral suma achitata pentru o taxa contrara dreptului Uniunii Europene, legislatie cu caracter obligatoriu ce prevaleaza legislatiei romanesti potrivit art. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei, dupa 8 (opt) ani de la momentul la care a platit-o.

In ce priveste dreptul Statului roman de a amana si esalona obligatia stabilita de o sentinta civila irevocabila, instanta retine aplicabile, in prezentul dosar, considerentele din cauzele CEDO Felicia Mihaies si Adrian Gavril Sentes impotriva Romaniei.

Pentru a nu fi incalcat art. 1 din Protocolul 1 aditional la ConventiaEuropeana a Dreptului Omului, masura amanarii si esalonarii unui titlu executoriu trebuie sa aiba un caracter temporar si sa existe o legatura de proportionalitate intre mijloacele utilizate (esalonarea pe cinci ani a restituirii contravalorii taxei de poluare) si scopul legitim urmarit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat).

Bineinteles ca, asa cum precizeaza si Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauzele Felicia Mihaies si Adrian Gavril Sentes impotriva Romaniei, statele trebuie sa fie primele care sa se pronunte cu privire la existenta unei probleme de interes general si dispun de o anumita marja de apreciere, ca si in alte domenii in care se extind garantiile Conventiei.

In mod special, decizia de a adopta legi cu privire la echilibrul dintre cheltuielile si veniturile bugetului de stat implica de obicei luarea in considerare a aspectelor politice, economice si sociale. Prin aceeasi decizie, Curtea precizeaza ca este tinuta sa respecte modul in care statul a proiectat imperativele „interesului public” cu exceptia cazului in care decizia statului este in mod evident lipsita de o baza rezonabila.

In mod implicit, Curtea a precizat ca in situatia in care decizia statului, de a esalona executarea obligatiilor stabilite de sentinte civile irevocabile, este lipsita in mod evident de o baza rezonabila, incalca legislatia Uniunii in ce priveste art. 1 din Protocolul 1 aditional la Conventia Europeana a Dreptului Omului. Pentru a stabili daca decizia statului manifestata prin art. XV din OUG nr. 8/2014 are o baza rezonabila, trebuie analizate motivele ce au condus la luarea acestei decizii, mentionate in preambulul actului normativ.

Potrivit preambulului OUG nr. 8/2014, esalonarea pe cinci ani a restituirii contravalorii taxei de poluare stabilita prin sentinte judecatoresti irevocabile devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2015 se impune intrucat:

1. executarea hotararilor judecatoresti are o influenta negativa asupra bugetului Administratiei Fondului pentru Mediu;

2. executarea hotararilor judecatoresti are o influenta negativa asupra bugetului general consolidat;

3. executarea hotararilor judecatoresti conduce la imposibilitatea mentinerii echilibrelor bugetare si implicit la nerespectarea angajamentelor interne asumate de Administratia Fondului pentru Mediu si neindeplinirea obligatiilor, in domeniul protectiei mediului, pe care Romania le are in calitate de stat membru al Uniunii Europene.

Potrivit notei de documentare aferenta OUG nr. 8/2014, in anul 2012, la Fondul pentru Mediu s-au incasat 608 milioane lei si s-au achitat pentru hotararile judecatoresti prin care s-a dispus restituirea taxei de poluare suma de 360 de milioane lei, in anul 2013, la Fondul pentru Mediu s-au incasat 732 milioane lei si s-au achitat pentru hotararile judecatoresti prin care s-a dispus restituirea taxei de poluare suma de 500 de milioane lei.

Din informatiile mentionate in nota de fundamentare, instanta retine ca in anii 2012 si 2013, bugetul Fondului pentru Mediu a reusit sa acopere obligatiile de platit dispuse prin hotararile judecatoresti referitoare la restituirea taxei de poluare, obligatiile stabilite prin aceste hotarari judecatoresti neinfluentand in niciun fel bugetului general consolidat.

Pentru a intelege dimensiunea valorii obligatiilor stabilite prin hotararile judecatoresti obiect al art. XV din OUG nr. 8/2014, instanta retine ca la momentul la care s-a dispus esalonarea restantelor salariale pentru magistrati prin OUG nr. 71/2009, decizie a statului roman in concordanta cu dreptul european, asa cum s-a stabilit de Curtea Europeanapentru Drepturile Omului in cauza Dumitru Daniel Dumitru si altii impotriva Romaniei, Romania a trebuit sa faca fata unei grave crize

economice si financiare. La acel moment, restantele salariale cuvenite magistratilor reprezentau 12.891 milioane de lei, respectiv 2,2% din PIB-ul Romaniei, spre deosebire de valoarea taxelor de poluare ce ar fost achitata in 2013 urmare a hotararilor judecatoresti de 500 de milioane de lei, suma de aproximativ 24 de ori fata de suma raportata la care, in anul 2009, CEDO a hotarat ca putea conduce la inrautatirea situatiei sociale.

In prezent, spre deosebire de anul 2009, Romania nu mai trece printr-o grava criza economica, aspect evident din faptul ca au fost reintregite salariile bugetare diminuate la intrarea Romaniei in criza prin Legea nr. 118/2010, mai mult, drepturile bugetarilor ce fusesera esalonate pe anul 2016 sunt achitate in anul 2015, potrivit cu art. 35 din OUG nr. 83/2014 in patru transe, respectiv transele aferente celui de al treilea si al patrulea an de esalonare, transe de 25% fiecare din drepturile salariale

ale bugetarilor.

Facand un calcul matematic, reiese ca prin OUG nr. 83/2014 statul roman dispune platirea in anul 2015 a 50% din restantele bugetarilor aferente celui de al treilea si al patrulea an de esalonare, respectiv un minim de 6.945,5 milioane de lei (potrivit cauzei CEDO Dumitru Daniel Dumitru si altii impotriva Romaniei, in 2009 doar drepturile salariale ale magistratilor de restituit erau de 12.691 milioane de lei).

Desi prin OUG nr. 83/2014 statul roman dispune plata in anul 2015 a minim 6.945,5 milioane lei, suma ce trebuia achitate in anul 2016 (potrivit esalonarii considerate de Curte conforme cu dreptul Uniunii), prin OUG nr. 8/2014 dispune esalonarea unei sume de 500 milioane lei, suma de aproximativ doisprezece ori mai mica.

Totodata, la momentul la care statul roman a dispus reintregirea salariilor bugetarilor in anul 2012, CJUE deja se pronuntase din anul 2011 in cauza C-402/09, Tatu, astfel ca previzibilitatea obtinerii restituirii taxei de poluare prin hotarari judecatoresti era existenta din anul 2011, iar decizia de reintregire a salariile bugetarilor a fost luata in cunostinta de cauza cu privire la neconformitatea taxei de poluare cu dreptul european.

Instanta retine ca art. XV din OUG nr. 8/29014 este contrar art. 6.1 din Conventia Europeana pentru Drepturile Omului si art. 1 din Protocolul 1 aditional la Conventia Europeana a Dreptului Omului si potrivit art. 148 alin. 2 din Constitutie, tinand cont ca dreptul comunitar prevaleaza asupra dreptului intern, va inlatura de la solutionarea prezentei cauze dispozitiile art. XV din OUG nr. 8/2014.

Pentru a ajunge la aceasta solutie instanta retine in esenta, asa cum anterior a precizat, urmatoarele:

1. Ingerinta statului roman in dreptul la proprietate al persoanelor care au titluri executorii privind taxa de poluare este lipsita de o baza rezonabila, pe de o parte, atat in anul 2012, cat si 2013, bugetul Fondului pentru Mediu a reusit sa faca fata restituirii titlurilor executorii privind taxele de poluare pe acei ani, pe de alta parte, in

acelasi an in care statul roman esaloneaza pe 5 ani valoarea taxelor de poluare de 500 de milioane de lei, dispune achitarea in 2015 a unei sume de aproximativ doisprezece ori mai mare prin OUG nr. 83/2014.

2. Spre deosebire de anul 2009-2010, cand Romania trecea printr-o criza accentuata economica si financiara, in anul 2014, data adoptarii OUG nr. 8/2014, Romania nu se mai confrunta cu o asemenea problema, aspect evident tocmai prin reintregirea salariilor bugetarilor inca din anul 2012.

3. Prin masurile dispuse prin art. XV din OUG nr. 8/2014, persoanele ce urmau sa li se restituie taxele de poluare sunt determinate sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva, respectiv restituirea integrala dupa aproximativ unsprezece ani a unei taxe incasate ilegal de catre statul roman si totodata dezechilibrul bugetului Fondului de Mediu ar fi suportat doar de o categorie de cetateni, respectiv doar de catre cei care au achitat taxa de poluare ilegala conform jurisprudentei CJUE si a instantelor romanesti.

4. Restituirea contravalorii taxelor de poluare nu creeaza deficit bugetului general consolidat, Fondul pentru Mediu putand singur achita aceste sume.

5. Spre deosebire de situatia din 2010, cand restantele magistratilor castigate in instanta reprezentau 2,2% din PIB, sumele pentru restituirea taxelor de poluare reprezinta o cota de 0.09% din PIB, cota ce nu reprezinta o amploare neasteptata ce ar putea genera o perturbare grava pentru a justifica ingerinta statului in dreptul la proprietate al cetatenilor.

6. Castigarea in instanta a dreptului de a li se restitui taxele de poluare a devenit previzibila inca din anul 2011 (data pronuntarii CJUE in cauza C-402/09, Tatu), astfel ca, pana in anul 2014, Statul roman a avut suficient timp pentru a lua masuri necesare executarii acestor hotarari judecatoresti, sistemul bugetar al statului, prin lipsa de fonduri, nu il poate scuti de obligatia sa, ca in baza Conventiei sa garanteze fiecarei persoane dreptul la executarea unei hotarari judecatoresti definitive intr-o perioada de timp rezonabila.

Pentru toate aceste motive, instanta retine ca art. XV din OUG nr. 8/2014 este contrar art. 6.1 din Conventie, executarea unei hotarari, indiferent de instanta care a pronuntat-o, trebuind a fi considerata parte integranta a procesului, in sensul art. 6 din Conventie.

Avocat Marius Coltuc