In fiecare an, in 20 decembrie, romanii sarbatoresc Ignatul, zi in care este permisa o singura activitate: taierea porcului, urmata de sortarea si prepararea specialitatilor pentru apropiatele sarbatori de Craciun. Nici Ion Creanga nu a uitat sa aminteasca de traditiile legate de pomana porcului.

In vechiul Egipt, desi porcul era considerat un animal dezgustator, oamenii il jertfeau si il mancau, ritual in cinstea zeului Osiris, intr-o anume zi din an. Dupa multe milenii de la atestarea porcului ca divinitate, romanii pastreaza multe elemente ale cultului: il sacrifica ritual la Ignatul Porcilor (20 decembrie), i se imita glasul cu un instrument special, numit surla, apare in folclorul si in jocurile de copii (De-a Poarca, Purceaua) si, mai ales, are o colinda Siva, probabil numele marelui zeu indian, Shiva. Cunoscuta masca a colindatorilor, imbracata si jucata de un fecior (Capra, Turca, Cerbul etc), este inlocuita in colindul Siva cu capul impodobit al porcului jertfit la Ignat. Obiceiul a fost atestat in Europa numai la romani si aromani, iar in Asia la indieni.

Ignat este, se pare o divinitate solara care a preluat numele si data de celebrare a Sfantului Ignatie Teoforul (20 decembrie) din calendarul ortodox, sinonim cu Ignatul Porcilor. Sacrificiul sangeros al porcului si ritul funerar de incinerare (parlitul porcului) in ziua de Ignat (Ignis = foc) este o practica preistorica care supravietuieste in tinuturile romanesti extracarpatice.

In ajunul Ignatului se fierbe grau, capul familiei il tamaiaza si il binecuvanteaza. Din grau mananca toti ai casei, iar ce ramane se da dimineata la pasari.

Obiceiul sacrificarii porcului de Ignat inca se mai practica prin satele noastre romanesti, pe acolo unde gospodarii cresc porci in propriile curti, pentru ca la Sarbatorile de iarna sa aiba carne proaspata din care sa-si prepare traditionalele mancaruri romanesti: toba, racitura, tochitura, carnati.

O legenda de-a noastra spune ca, in noaptea de 19 spre 20 decembrie, cand crestin ortodocsii sarbatoresc ziua Sfantului Ignat, porcii care vor fi sacrificati se viseaza cu margele rosii la gat, adica isi viseaza sfarsitul. Ritualul sacrificarii porcului incepe dimineata devreme si reprezinta o activitate la care participa cu bucurie intreaga familie, pentru ca sunt multe treburi de facut care, pana seara, trebuie terminate.

Traditia spune ca in ziua de Ignat nu este permisa nicio alta activitate, ziua intreaga trebuind dedicata doar taierii, sortarii si prepararii specialitatilor din carne de porc. Cine nu are porc, e bine sa taie o pasare deoarece se spune ca de Ignat tot omul trebuie sa vada sange.

Dupa transarea si sortarea carnii, gazda pregateste o masa, pentru toti oamenii care au ajutat la taierea porcului. Felul de mancare, traditional numit "Pomana porcului", este obtinut prin prajirea, intr-un ceaun mare, de tuci, a bucatilor de carne taiate din toate partile porcului sacrificat: bucati de muschi, ficat, slanina, coasta, falca.

De obicei, masa se asaza afara, dupa ce gospodina a sters si a curatat toate urmele sacrificiului. Odata cu friptura, gospodina face si o mamaliga mare, cat sa ajunga la toti mesenii si, in mijlocul mesei, pune si un castron cu muraturi. Se mananca in picioare si, alaturi de mancare, se bea tuica de cazan.

Intre Ignat si Craciun, femeile nu trebuie sa toarca , ele piseaza grau ca sa aiba pana la Craciun. Fac un fel de turte, numite "carpele Domnului Hristos", pe care le mananca in Ajunul Craciunului cu miere si nuci.

Femeile insarcinate tineau sarbatoarea, sa nasca prunci intregi la trup si minte. Sangele porcilor negri, amestecat cu faina, de mananca, se insanatosesc bolnavii.Cine lucreaza in ziua de Ignat, cade bolnav si "igneaza" .

Foto: agrofm.ro