Unele filme vechi nu isi pierd valoarea, chiar daca pe vremea cand au fost facute nu exista CGI si nici ochelari 3D nu purta nimeni. Vezi cateva filme vechi pe care trebuie sa le vezi intr-o viata si care sunt bune, in ciuda tehnicilor depasite si a culorilor sterse.

La dolce vita (1960 – Federico Fellini)

Povestea unui reporter care incearca sa gaseasca sensul vietii si sa se hotarasca daca se insoara cu iubita care nu il intelege, sau daca alege o alta femeie, care ii satisface alte nevoi.

Filmul noteaza trecerea lui Fellini de la filme realiste la film de arta si oricine se considera cinefil ar trebui sa-l vada macar o data in viata.

Dictatorul (1940 – Charlie Chaplin)

Un alt film vechi cu mare incarcatura simbolica si artistica si unul in care Charlie Chaplin nu numai ca vorbeste, dar nici nu joaca un personaj comic.

Regizat de Charlie Chaplin, care joaca si rolul principal, ”The Great Dictator” este o satira la adresa nazismului si a lui Adolf Hitler.

Filmul a avut un succes comercial foarte mare si este o capodopera, dar este si un exercitiu de curaj pentru vremurile tulburi in care a fost lansat.

Nasul (1972 – Francis Ford Coppola)

Povestea unei familii de mafioti italieni in America, seria Nasul a facut istorie. Filmul pare sa fie slefuit din toate punctele de vedere, cu o distributie de exceptie (Marlon Brando, Al Pacino, Robert Duvall), muzica memorabila, care este si acum ascultata si cu un stil regizoral usor de recunoscut oricand.

Lista lui Schindler (1993 – Steven Spielberg)

Desi nu este un film de epoca, Lista lui Schindler este un film care nu trebuie ratat de niciun iubitor de filme autentic.

Liam Neeson il joaca pe Oskar Schindler, un om de afaceri din Germania nazista, care isi foloseste banii si influenta, precum si inteligenta stralucitoare ca sa salveze circa 1200 de evrei polonezi de la exterminare.

Un alt film relativ nou pentru o lista de filme vechi care nu trebuie ratat este capodopera lui Almodovar care reuneste toate elementele filmelor sale cu o forta su umor nemaivazute.

Povestea este simpla, a unei femei care plange moartea fiului ei si isi regaseste speranta in prietenia altor femei.

Almodovar are cateva preferinte pe care le putem vedea in majoritatea filmelor lui: conditia femeii, culoarea rosu, minoritatile sexuale, Penelope Cruz. Toate sunt prezente aici si toate sunt legate unele de altele cu mult umor, in stilul lui inconfundabil.

Continuarea aici