La o jumatate de veac de la revolta antisistem printre promotorii careia s-a aflat, Bob Dylan a declansat ultima sa revolutie – a primit premiul Nobel pentru literatura. Navigand pe Facebook, am alcatuit un „florilegiu” de comentarii. De bine, de rau, nu conteaza. Despre poezie, asta conteaza.

Pentru a intelege decizia juriului Premiului Nobel pentru literatura de anul acesta, trebuie, inainte de toate, sa intelegem sensul Premiului Nobel pentru literatura. Pentru a intelege acest sens e necesar sa intelegem poezia, literatura. Pentru a intelege poezia e necesar sa definim poezia. Pentru a defini poezia e necesar sa intelegem muzica. Pentru a intelege muzica, macar un pic, ne-a ajutat si Bob Dylan. Rar am intalnit un visator genial de o asemenea forta a expresivitatii creatiilor sale. Daca as fi membru al juriului Premiului Nobel pentru literatura, cel dintai criteriu de vot al meu ar fi acesta: este sau nu poetul/scriitorul nominalizat un visator? A inteles acesta ca nu-si scrie ci isi canta poeziile, romanele, dramele sau comediile? Daca veti fi atenti si veti face un inventar sumar al laureatilor Premiului Nobel pentru literatura, veti observa simplitatea acestui adevar: cu totii si-au cantat operele. Cuvintele lor au tinut loc notelor muzicale. Doar atat. – Ioan Mihai Cochinescu, scriitor, muzician.

Continuarea aici