Tag-uri:

Operatiunea NATO in Libia nu are ca scop expres uciderea colonelului Moammar Gaddafi, desi cel putin un oficial a declarat ca liderul de la Tripoli este o tinta legitima a raidurilor aeriene. Este totusi legal sa incerci sa-l ucizi pe liderul unui stat suveran?

, Legea este vaga in acest sens, scrieForeign Policy. Retinerea militarilor de a se angaja in uciderea sefilor de stat se bazeaza mai mult pe traditie decat pe legi - in definitiv, nu e in interesul niciunui presedinte sau premier ca o astfel de chestiune sa devina o practica comuna.

Legea care se apropie cel mai mult de aceasta chestiune este Conventia de la Haga, din 1907, cu privire la legile razboiului, care interzice semnatarelor sa incerce "sa ucida sau sa raneasca prin inselaciune indivizii apartinand natiunii sau armatei ostile". Inselaciunea este greu de dovedit in tribunal si, in orice caz, nu se poate aplica in aceasta situatie: Gaddafi a primit avertismente multiple si un mesaj clar ca NATO si SUA vor sa-l vada plecat.

Mai mult, rezolutia 1973 a Consiliului de Securitate NATO, care autorizeaza interventia in Libia, permite statelor membre ONU sa "ia toate masurile necesare pentru a proteja civilii si zonele populate cu civili amenintate de atacul Jamahiriei Arabe Libiene". Desi fortele coalitiei nu l-au declarat inca pe Gaddafi o tinta oficiala in cadrul acestor masuri, au explicat foarte clar ca siguranta sa personala nu este o preocupare.

Ministrul britanic al Apararii, Liam Fox, a spus cel mai bine ca "exista o diferenta intre cineva care este o tinta legitima si daca il tintesti". Un oficial NATO care a discutat in anonimitate cu CNN l-a descris pe Gaddafi drept parte componenta a structurii "de comanda si control" a armatei libiene, ceea ce inseamna ca daca il asasineaza se va considera ca intra sub incidenta mandatului de protejare a civililor.

Ce prevede totusi legea americana in acest sens?

Un ordin executiv semnat de presedintele Ronald Reagan in 1981, care actualiza un ordin dat initial de presedintele President Gerald Ford, spuen ca "nicio persoana angajata sau actionand in numele guvernului SUA nu se va angaja, sau conspira sa se angajeze in asasinare". Acest ordin a fost emis dupa dezvaluirile privind comploturile CIA de asasinare a liderilor straini precum congolezul Patrice Lumumba si cubanezul Fidel Castro.

Insa acest ordin nu defineste "asasinarea" si nu a afectat, in general, politica americana, avand in vedere ca dupa atacurile de la 11 septembrie 2001, SUA au tintit inalti oficiali Al Qaeda, culminand cu asasinarea lui Osama bin Laden in mai in Abbottabad, Pakistan.

Chiar si inainte de inceperea razboiului impotriva terorismului, urmarirea liderilor straini nu era o practica straina de SUA. Reagan a tintit unul din complexele lui Gaddafi in 1986, omorand-o pe una din fiicele lui acesta. SUA au lansat bombardamente aeriene impotriva complexelor lui Saddam Hussein la inceputul razboiului din Irak.

In 1999, dupa o lovitura aeriana impotriva rezidentei presedintelui sarb Slobodan Milosevic, adjunctul procurorului general american, Eric Holder, a argumentat ca aceasta actiune nu incalca regula impotriva asasinarii: "Bombele sunt lansate impotriva facilitatilor de control si comanda. Nu a fost nicio incercare din partea SUA sa tinteasca un individ anume".

Asa ca, desi asasinarea liderilor straini este o practica general neacceptata si rar admisa, Gaddafi n-ar trebui sa conteze pe lege ca o sa-l protejeze. (ziare.com)

" title="Stiri despre Legea este vaga in acest sens, scrieForeign Policy. Retinerea militarilor de a se angaja in uciderea sefilor de stat se bazeaza mai mult pe traditie decat pe legi - in definitiv, nu e in interesul niciunui presedinte sau premier ca o astfel de chestiune sa devina o practica comuna.

Legea care se apropie cel mai mult de aceasta chestiune este Conventia de la Haga, din 1907, cu privire la legile razboiului, care interzice semnatarelor sa incerce "sa ucida sau sa raneasca prin inselaciune indivizii apartinand natiunii sau armatei ostile". Inselaciunea este greu de dovedit in tribunal si, in orice caz, nu se poate aplica in aceasta situatie: Gaddafi a primit avertismente multiple si un mesaj clar ca NATO si SUA vor sa-l vada plecat.

Mai mult, rezolutia 1973 a Consiliului de Securitate NATO, care autorizeaza interventia in Libia, permite statelor membre ONU sa "ia toate masurile necesare pentru a proteja civilii si zonele populate cu civili amenintate de atacul Jamahiriei Arabe Libiene". Desi fortele coalitiei nu l-au declarat inca pe Gaddafi o tinta oficiala in cadrul acestor masuri, au explicat foarte clar ca siguranta sa personala nu este o preocupare.

Ministrul britanic al Apararii, Liam Fox, a spus cel mai bine ca "exista o diferenta intre cineva care este o tinta legitima si daca il tintesti". Un oficial NATO care a discutat in anonimitate cu CNN l-a descris pe Gaddafi drept parte componenta a structurii "de comanda si control" a armatei libiene, ceea ce inseamna ca daca il asasineaza se va considera ca intra sub incidenta mandatului de protejare a civililor.

Ce prevede totusi legea americana in acest sens?

Un ordin executiv semnat de presedintele Ronald Reagan in 1981, care actualiza un ordin dat initial de presedintele President Gerald Ford, spuen ca "nicio persoana angajata sau actionand in numele guvernului SUA nu se va angaja, sau conspira sa se angajeze in asasinare". Acest ordin a fost emis dupa dezvaluirile privind comploturile CIA de asasinare a liderilor straini precum congolezul Patrice Lumumba si cubanezul Fidel Castro.

Insa acest ordin nu defineste "asasinarea" si nu a afectat, in general, politica americana, avand in vedere ca dupa atacurile de la 11 septembrie 2001, SUA au tintit inalti oficiali Al Qaeda, culminand cu asasinarea lui Osama bin Laden in mai in Abbottabad, Pakistan.

Chiar si inainte de inceperea razboiului impotriva terorismului, urmarirea liderilor straini nu era o practica straina de SUA. Reagan a tintit unul din complexele lui Gaddafi in 1986, omorand-o pe una din fiicele lui acesta. SUA au lansat bombardamente aeriene impotriva complexelor lui Saddam Hussein la inceputul razboiului din Irak.

In 1999, dupa o lovitura aeriana impotriva rezidentei presedintelui sarb Slobodan Milosevic, adjunctul procurorului general american, Eric Holder, a argumentat ca aceasta actiune nu incalca regula impotriva asasinarii: "Bombele sunt lansate impotriva facilitatilor de control si comanda. Nu a fost nicio incercare din partea SUA sa tinteasca un individ anume".

Asa ca, desi asasinarea liderilor straini este o practica general neacceptata si rar admisa, Gaddafi n-ar trebui sa conteze pe lege ca o sa-l protejeze. (ziare.com)

">Legea este vaga in acest sens, scrieForeign Policy. Retinerea militarilor de a se angaja in uciderea sefilor de stat se bazeaza mai mult pe traditie decat pe legi - in definitiv, nu e in interesul niciunui presedinte sau premier ca o astfel de chestiune sa devina o practica comuna.

Legea care se apropie cel mai mult de aceasta chestiune este Conventia de la Haga, din 1907, cu privire la legile razboiului, care interzice semnatarelor sa incerce "sa ucida sau sa raneasca prin inselaciune indivizii apartinand natiunii sau armatei ostile". Inselaciunea este greu de dovedit in tribunal si, in orice caz, nu se poate aplica in aceasta situatie: Gaddafi a primit avertismente multiple si un mesaj clar ca NATO si SUA vor sa-l vada plecat.

Mai mult, rezolutia 1973 a Consiliului de Securitate NATO, care autorizeaza interventia in Libia, permite statelor membre ONU sa "ia toate masurile necesare pentru a proteja civilii si zonele populate cu civili amenintate de atacul Jamahiriei Arabe Libiene". Desi fortele coalitiei nu l-au declarat inca pe Gaddafi o tinta oficiala in cadrul acestor masuri, au explicat foarte clar ca siguranta sa personala nu este o preocupare.

Ministrul britanic al Apararii, Liam Fox, a spus cel mai bine ca "exista o diferenta intre cineva care este o tinta legitima si daca il tintesti". Un oficial NATO care a discutat in anonimitate cu CNN l-a descris pe Gaddafi drept parte componenta a structurii "de comanda si control" a armatei libiene, ceea ce inseamna ca daca il asasineaza se va considera ca intra sub incidenta mandatului de protejare a civililor.

Ce prevede totusi legea americana in acest sens?

Un ordin executiv semnat de presedintele Ronald Reagan in 1981, care actualiza un ordin dat initial de presedintele President Gerald Ford, spuen ca "nicio persoana angajata sau actionand in numele guvernului SUA nu se va angaja, sau conspira sa se angajeze in asasinare". Acest ordin a fost emis dupa dezvaluirile privind comploturile CIA de asasinare a liderilor straini precum congolezul Patrice Lumumba si cubanezul Fidel Castro.

Insa acest ordin nu defineste "asasinarea" si nu a afectat, in general, politica americana, avand in vedere ca dupa atacurile de la 11 septembrie 2001, SUA au tintit inalti oficiali Al Qaeda, culminand cu asasinarea lui Osama bin Laden in mai in Abbottabad, Pakistan.

Chiar si inainte de inceperea razboiului impotriva terorismului, urmarirea liderilor straini nu era o practica straina de SUA. Reagan a tintit unul din complexele lui Gaddafi in 1986, omorand-o pe una din fiicele lui acesta. SUA au lansat bombardamente aeriene impotriva complexelor lui Saddam Hussein la inceputul razboiului din Irak.

In 1999, dupa o lovitura aeriana impotriva rezidentei presedintelui sarb Slobodan Milosevic, adjunctul procurorului general american, Eric Holder, a argumentat ca aceasta actiune nu incalca regula impotriva asasinarii: "Bombele sunt lansate impotriva facilitatilor de control si comanda. Nu a fost nicio incercare din partea SUA sa tinteasca un individ anume".

Asa ca, desi asasinarea liderilor straini este o practica general neacceptata si rar admisa, Gaddafi n-ar trebui sa conteze pe lege ca o sa-l protejeze. (ziare.com)