Pe 24 februarie, in ziua cand Biserica Ortodoxa sarbatoreste Aflarea capului Sf. Ioan Botezatorul, spiritualitatea populara consemneaza si Dragobetele, zeu al tineretii in Panteonul autohton, patron al dragostei si al bunei dispozitii.

Aceasta sarbatoare este mai veche decat crestinismul. Dragobetele nostru era la origine un vajnic flacau dac. Traditiile populare stravechi il numesc fiul Dochiei, sora lui Decebal, si zeu al dragostei pe plaiurile dacilor si mai tarziu ale daco-romanilor.

Numele sau provine din cuvintele dacice trago (tap) si bete (picioare). Trago a devenit "drago", iar "bete" a ramas in limba romana un cuvant care defineste cingatorile inguste si fasiile tesute.

Fiul asprei si capricioasei Babe Dochia, Dragobetele reprezinta principiul pozitiv al fortelor latente ale naturii, care se pregatesc sa renasca si sa explodeze sub forma primaverii. Denumit uneori si Cap de Primavara, era sarbatorit in functie de zona etnografica, intr-una din zilele de la sfarsitul lui februarie si inceputul lui martie.

Dragobetele marcheaza o ancestrala sarbatoare precrestina a romanilor, care inspira dragoste, iubire, chiar patima, si care te invita sa iti declari dragostea in public si sa iti gasesti perechea. Acest duh sub latura sa patimasa se identifica deseori cu Navalnicul sau Zburatorul, un fecior frumos si periculos care in basmele si legendele romanesti le ia mintile fetelor si nevestelor tinere, motiv pentru care a fost pedepsit de Maica Domnului si transformat in planta de leac pentru dragostea ranita, care ii poarta numele.

Etnografii si culegatorii de folclor de la sfarsitul veacului al XIX-lea mentionau si alte variante de denumiri ale acestei sarbatori, precum "Cap de primavara", "Santion de primavara" , "Ioan Dragobete" sau "Dragostitele". Este tulburatoare aceasta memorie colectiva a poporului roman care nu si-a uitat originile dacice si care a impletit vechile traditii si sarbatori in calendarul crestin ortodox, unde uneori apar in paralel cu sarbatorile crestine marcate in paranteza (Sanzienele, Rusaliile, Floriile, Andreiul lupilor).

Obiceiuri stravechi de Dragobete

In aceasta zi fetele si baietii de la sate imbracau straie de sarbatoare si porneau cutreierand in grupuri luncile si padurile. Ei se veseleau, cantau si cautau flori de primavara. In aceasta zi fetele culegeau ghiocei, viorele si tamaioase pe care apoi le pastrau la icoane pana de Sanziene, cand le aruncau in apele curgatoare intr-un ritual secret, aducator de noroc in dragoste.

Norocoasele care gaseau fragi infloriti puneau florile in apa de imbaiat si rosteau descantecul: "Floride fraga/Din luna lui Faur/La toata lumea sa fiu draga/Uraciunile sa le desparti". Se intampla ca, uneori, fetele sa se acuze unele pe altele pentru farmecele de uraciune menite sa inlature adversarele in dragoste.

Tot in dimineata zilei de Dragobete, fetele si nevestele tinere strangeau zapada proaspata, o topeau si se spalau cu apa obtinuta pe fata si pe cap pentru a avea parul si tenul placut admiratorilor.

Fetele si baietii se adunau seara la o casa pentru a-si "face de Dragobete", fiind convinsi ca vor ramane la fel de indragostiti pana la urmatorul Dragobete. Intalnirea se transforma intr-o adevarata petrecere cu bautura si mancare. Baietii plecau de multe ori prin satele vecine chiuind si cantand peste dealuri si sarbatoreau acolo aceasta zi in speranta ca isi vor gasi aleasa inimii.

Sarbatoarea are o semnificatie premaritala, de confirmare a dragostei si anticipare a nuntilor. Grupurile de tineri care ieseau din sat la padure incingeau o hora, se sarutau si se imbratisau. Fetele si baietii aflati la varsta adolescentei trebuiau sa se intalneasca in ziua de Dragobete pentru a fi indragostiti tot timpul anului.

Nimeni nu deretica si nu lucra prin casa in aceasta zi, considerata de popor o mare sarbatoare venita din mosi-stramosi. Se credea ca cel ce va incalca acest precept va ciripi precum pasarile si nu va mai avea glas omenesc.

Se mai credea ca in ziua de Dragobete pasarile nemigratoare se aduna ciripind in stoluri, isi aleg perechea si incep sa isi construiasca cuiburile. Pasarile neimperecheate in aceasta zi vor ramane fara pui peste vara.

Batranii respectau aceasta sarbatoare drept o zi pentru combaterea frigurilor si a altor boli.

In unele zone, Dragobetele in chip de fiu al Dochiei era sarbatorit si la data de 1 martie, fiind considerat "deschizator" de primavara.

In Bucovina, candva tinerii asteptau cu nerabdare aceasta zi, al carei farmec se mai pastreaza astazi nostalgic doar in amintirea batranilor - naluca din alte vremi a tineretii pierdute.

CUVANTUL CHEIE AL ZILEI DE 24

FEBRUARIE ESTE: "1984"

Foto:rtv.net