Daca descoperiti o datorie la Fisc, dar nu ati primit nicio hartie, sunteti buni de plata pentru ca deciziile de impunere sau somatiile pot fi comunicate si prin publicitate, adica prin afisarea la sediul si pe site-ul ANAF. Legal, este varianta folosita in ultima instanta, cand contribuabilul este de negasit, dar in practica, pot aparea abuzuri.

Deciziile de impunere, somatiile, notificarile, actele administrativ-fiscale, in general, sunt comunicate prin trei modalitati: prin remitere cu semnatura destinatarului sau prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, prin publicitate si electronic, dar numai la cererea contribuabilului. Abia dupa ce a epuizat variantele clasice - remitere personala si posta -, administratia poate recurge la publicitate. insa cu o conditie: trebuie sa demonstreze ca a fost imposibila comunicarea in celelalte doua forme. Probele pe care trebuie sa le aduca functionarii sunt procesul-verbal cu refuzul contribuabilului de a i se face comunicarea sau recipisele postale care sa confirme expedierea recomandatei ce a fost restituita pentru neprimire.

Sarcina probei care ii revine administratiei este foarte importanta pentru ca, altfel, pot aparea abuzuri. Experienta din anii anteriori a aratat ca Fiscul este tentat sa foloseasca oricare dintre modalitatile de comunicare si nu in ordinea care plaseaza publicitatea pe ultimul loc, ca exceptie. Situatiile au fost generate de fortarea prevederilor Codului de procedura fiscala. Atat instantele de judecata, cat si Curtea Constitutionala a Romaniei (CCR) au intervenit in disputele si controversele dintre Fisc si contribuabili privind comunicarea actelor administrativ fiscale care duc, de regula, la calculul de obligatii accesorii pe masura ce plata intarzie. Obiceiul functionarilor de a folosi publicitatea ca metoda mai simpla si mai la indemana a fost declarata neconstitutionala in 2011, prin Decizia nr. 536. CCR a impus atunci ca actele sa fie comunicate intr-o ordine clara si nu aleatoriu. Tot Curtea arata ca folosirea abuziva a publicitatii este apanajul instantelor de judecata. Cu alte cuvinte, cei nedreptatiti erau indemnati sa apeleze la justitie.

Abia in 2014, dupa mai multe decizii ale judecatorilor care au amendat practica administratiei fiscale, legislatia a fost modificata. Anul trecut a fost stabilita ordinea ceruta de CCR, respectiv ca publicitatea sa fie ultima solutie de comunicare in situatii exceptionale. Cu toate acestea, abuzurile nu au fost complet inlaturate. Explicatia nu sta doar in comoditatea functionarilor, ci in faptul ca, fara comunicare, actul administrativ fiscal este nul si nu poate produce efecte juridice. Prin urmare, deciziile de impunere nu pot fi executate fara dovada ca au fost anuntate debitorilor. in Codul de procedura fiscala se arata ca organul fiscal nu poate pretinde executarea obligatiei (…), daca actul nu a fost comunicat contribuabilului conform legii. Din aceasta cauza, publicitatea devine singura cale prin care Fiscul poate contracara tentativele celor incorecti de a scapa de obligatii, pretinzand ca nu au stiut de existenta lor.

Integral pe capital.ro