In fiecare an in data de 24 februarie romanii sarbatoresc ziua iubirii, Dragobetele. Lucrurile nu au fost mereu asa, iar pe vremea cand Dragobete era numit si Navalnicul sau Logodnicul Pasarilor, era un zeu tanar al dacilor, sarbatorit in Muntenia, Dobrogea, Oltenia si Transilvania la o data fixa in fiecare an. Data varia de la o zona la alta, intre 24 februarie si 28 februarie, 1 martie si 25 martie. Dragobete era considerat patronul dragostei si al bunei dispozitii pe meleagurile romanesti.

In unele traditii este considerat Cap de primavara, Cap de vara, fiu al Baba Dochia si cumnat al eroului vegetational Lazarica. Dragobtele este identificat cu Cupidon, zeul dragostei din mitologia romana si cu Eros, zeul iubirii in mitologia greaca.

Dragobetele cap de primavara era divinitatea populara sinonima cu sarbatoarea de Dragobete celebrata la 1 martie, deschizatorul primaverii, patronul dragostei si bunei dispozitii pe plaiurile romanesti in Oltenia, Muntenia si Dobrogea.

La Dragobete, pasarile nemigratoare se strang in stoluri, ciripesc, se imperecheaza si incep sa-si construiasca cuiburile. Pasarile neimperecheate in ziua de Dragobete, se spune ca ramaneau fara pui pana in aceeasi zi a anului viitor.

Asemanator pasarilor, cuvantul grecesc „pasare” insemnand „mesaj al cerului”, fetele si baietii trebuiau sa se intalneasca pentru a fi indragostiti pe parcursul intregului an. Cei care nu se intalneau cu un prieten in ziua de Dragobete se spune ca nu era iubiti tot anul.

Daca timpul era favorabil, fetele si baietii se adunau in cete si ieseau la padure chiuind, pentru a culege primele flori ale primaverii. Din zapada netopita pana la Dragobete fetele si nevestele tinere din Muntenia, Oltenia, Dobrogea si Transilvania faceau rezerve de apa cu care se spalau in anumite zile ale anului, pentru pastrarea frumusetii.

Fetele ignorate de baieti in ziua de Dragobete, le acuzau pe celelalte ca au facut farmece la Atanasii (17 si 18 ianuarie), pentru a-i atrage pe baieti. Aceasta zi, potrivit traditiei, era propice farmecelor pentru alungarea iubirii dintre tineri.

Etnograful Marcel Lutic de la Muzeul de Etnografie al Moldovei a prezentat etimologia acestei sarbatori populare, considerand ca majoritatea denumirilor ei provin de la „Aflarea Capului Sfantului Ioan Botezatorul”, sarbatoare religioasa celebrata pe 23 februarie care in slava se numeste Glavo-Obretenia.

Romanii au adaptat-o, astfel aparand sub diverse nume („Vobritenia”, „Rogobete”, „Bragobete”, „Bragovete”) in perioada Evului mediu, pana cand s-a impus in unele zone (sudul si sud-estul Romaniei) ca Dragobete.

Aceasta explicatie este data si de „Micul dictionar academic”, care atesta folosirea cuvantului din anul 1774. „E foarte posibil ca la forma actuala sa se fi ajuns prin confuzii paronimice, etimologie populara, prin apropierea compusului slav de cuvinte cunoscute din familia lui drag si prin reinterpretarea lui ca nume propriu de persoana; in acest caz, «zeul» s-a nascut pornind de la un nume”, a afirmat Rodica Safiu de la Romania literara. N.A. Constantinescu, in „Dictionar onomastic romanesc”, 1963, trateaza cuvantul „DRAGOBETE” la articolul despre „drag” (cu tema slava) si ca substantiv comun, insemnand „gandacel de culoare aramie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitra”, cunoscuta si sub numele de „tartarita” sau „repede” (Cicindela campestris).

In „Dictionarul etimologic al limbii romane”, Al. Cioranescu propune ca etimon, cu rezerve, cuvantul sarb „drugobrat” ce se traduce prin „cumnat”. Alte teorii expuse de Lutic, considera provenienta numelui de la cuvintele din slava veche „dragu” si „biti”, care s-ar traduce prin „a fi drag” sau de la cuvintele dacice „trago” – tap si „pede” – picioare, acestea transformandu-se, in timp, in drago, respectiv bete: „in paranteza fie spus, credem ca dacii au avut o divinitate celebrata in aceasta perioada a anului, divinitate al carei nume nu ni s-a pastrat, dupa cum multe alte nume ale divinitatilor dacice nu ne mai sunt cunoscute”

Ziua de DRAGOBETE cade in fiecare an pe 24 februarie si este asociata nu doar cu iubirea, ci si cu inceputul primaverii, inceputul unui an mai bun din punct de vedere sentimental. De DRAGOBETE exista fel de fel de superstitii si traditii, in care unele persoane inca mai cred cu tarie si in ziua de azi.

Spalarea parului cu zapada

In popor, se spune ca de DRAGOBETE fetele strangeau zapada si o topeau, pentru a se spala cu apa obtinuta pe cap si pe fata. in acest fel, se mentineau frumoase tot anul si baietii le remarcau mai repede. In zonele rurale, fetele foloseau apa din zapada de DRAGOBETE pentru a face diferite farmece prin care sa-si atraga ursitii.

Sarutul eternitatii

In unele zone din tara, superstitia de DRAGOBETE spune ca indragostitii trebuie neaparat sa se sarute in aceasta zi, daca vor sa ramana impreuna cat mai mult timp. De fapt, tot de DRAGOBETE, indragostitii fac o logodna neoficiala, prin care isi jura iubire vesnica. Acest lucru ii ajuta sa fie impreuna pe viata.

Ziua distractiei si a veseliei

De DRAGOBETE , traditia spune ca nimeni nu trebuie sa fie trist sau sa planga, deoarece asa va fi tot anul si va atrage ghinioanele asupra lui. In schimb, trebuie sa petreaca si sa se veselasca, pentru ca tot anul sa ii mearga bine si sa aiba parte de voie buna.

Ziua curateniei

Potrivit traditiei, femeile trebuie sa faca ordine si curatenie in casa, pentru a avea un an imbelsugat si a fi iubite de soti. Asadar, inainte sa pleci la distractie, sterge praful si aspira, ca sa vada iubitul tau cat esti de harnica.

La tara, gospodarii se fereau sa lucreze pamantul sau sa faca treaba prin curte, de teama ca DRAGOBETELE sa nu-i pedepseasca pentru ca munceau, in loc sa petreaca.

Zburatoritul

Conform traditiei, de DRAGOBETE se organizeaza „zburatoritul”, un eveniment mult asteptat de fete si de baieti deopotriva. Zburatoritul presupune ca baietii sa alerge dupa fete, sa le prinda si sa le sarute. Odata ce se sarutau, se considera ca incepea relatia lor de dragoste.

Intalnirea celor care se plac

Superstitia de Dragobete spune ca daca unei fete ii place de un anumit baiat, trebuie sa face tot ce ii sta in putinta pentru a se intalni cu el in aceasta zi. Se spune ca daca nu se intalneste cu baiatul care i-a picat cu tronc, sansele de a fi impreuna cu el sunt nule.

Semanarea busuiocului

Potrivit unei traditii stravechi, de DRAGOBETE gospodinele trebuiau sa semene busuioc in rasadnite, apoi sa aiba grija de rasaduri pana de Sfantul Gheorghe, cand il plantau afara, in gradina. Ulterior, busuiocul semanat de Dragobete era folosit in descantece, farmece si tratamente, deoarece se considera ca avea puteri magice. In plus, fetele tinere il foloseau in tot felul de ritualuri, pentru a-si visa ursitul.

Chiar daca traditiile populare nu mai sunt pastrate asa cum erau odinioara, nu strica sa ne amintim, pret de cateva minute, cum sarbatoreau romanii Dragobetele.

Se spunea pe vremuri ca cei care participa la Dragobete vor fi feriti de boli tot anul, asa ca nu prea era cineva care sa nu ia parte la sarbatoarea cu pricina.

Pregatirile incepeau inca de dimineata, cand tinerii se imbracau cu cele mai bune haine si porneau spre centrul satului. Daca afara era frumos, dadeau o fuga si prin padure, dupa ghiocei, pentru a-i oferi mai tarziu fetelor din comunitate. Daca in schimb era vreme urata, acestia se adunau la cineva acasa si stateau la povesti ori se tineau de jocuri si glume.

Tot de Dragobete se faceau asa zisele logodne simbolice, care nu de putine ori se transformau in casatorii adevarate. Tot pe 24 februarie, fetele sau baietii se faceau frati de sange, iar fetele tinere strangeau apa din omatul inca netopit, despre care se spunea ca avea proprietati magice. Acelasi lucru se intampla si cu viorelele si tamioasa, care se punea apoi la icoane, pentru a fi folosite mai tarziu la farmecele de dragoste.

Cand se apropia ora pranzului, fetele obisnuiau sa fuga spre sat, obicei numit in partea de sud a tarii „Zburatorit”. Nici baietii nu stateau pe loc, caci acestia puneau ochii pe mandra care le placea si o luau la fuga dupa ea. Daca reuseau sa o prinda, iar fetei ii placea de fecior, atunci acestia se sarutau indelung, in vazul tuturor. Sarutul reprezenta de fapt logodna dintre cei doi cel putin pentru un an. De multe ori insa acestea veneau inaintea celor adevarate, semn ca traditia are scopul de uni pe tinerii care isi cautau jumatatea.

Cei care stateau pe margine faceau calcule, pentru a vedea la ce nunti vor trebui sa mearga la toamna. Dupa-amiaza se organiza o petrecere mare, unde toata lumea dansa, chiar daca erau cu perechea sau singuri, de teama ca se va adeveri legenda conform careia tinerii care nu petrec de Dragobete vor ramane tot anul singuri.

Femeile trebuiau si ele sa atinga un barbat din alt sat, pentru a avea parte de dragoste tot anul si aveau grija ca toate animalele sa fie bine hranite in aceasta zi. Sacrificarea lor era interzisa de Dragobete, iar tot atunci aveai voie sa faci doar putina ordine prin casa, nu si alte treburi mai mari.

Chiar daca se spune ca „pedepsea” femeile care si de ziua lui munceau, Dragobetele ii ocrotea pe indragostiti si chiar le purta noroc.

Sursa: rtv.net