Spalarea banilor a devenit o sintagma la moda care acopera in acceptiunea publica  serie larga de infractiuni.

Ce este spalarea banilor?

Spalarea banilor este activitatea prin care infractorul incearca sa ascunda originea si posesia reala a veniturilor provenind din activitati infractionale.

Pentru a se bucura de roadele acestor activitati ilicite, fie ca este vorba de trafic cu droguri, trafic de arme, contrabanda, bancruta frauduloasa sau inselaciune in domeniul financiar-bancar, infractorii trebuie sa gaseasca o cale pentru a ascunde sau disimula natura ilicita a castigurilor lor si a le insera in circuitul financiar legal.

Spalarea banilor este un proces prin care se da o aparenta de legalitate unor profituri obtinute ilegal de catre infractori care, fara a fi compromisi, beneficiaza ulterior de sumele obtinute.

Este un proces dinamic, in trei etape, care necesita in primul rand - miscarea fondurilor obtinute in mod direct din infractiuni; in al doilea rand - ascunderea urmelor banilor pentru a se evita orice tip de investigatie; in al treilea rand - a disponibiliza banii pentru infractori, ascunzandu-se din nou originea ocupationala si geografica a fondurilor.

Diferenta intre spalare de bani si tainuire

Definitii

Art. 29 din Legea 656/2002 privind combaterea spalarii banilor:

„Constituie infractiunea de spalare a banilor si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani: a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscand ca provin din savarsirea de infractiuni, in scopul ascunderii sau al disimularii originii ilicite a acestor bunuri ori in scopul de a ajuta persoana care a savarsit infractiunea din care provin bunurile sa se sustraga de la urmarire, judecata sau executarea pedepsei;

b) ascunderea ori disimularea adevaratei naturi a provenientei, a situarii, a dispozitiei, a circulatiei sau a proprietatii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscand ca bunurile provin din savarsirea de infractiuni; c) dobandirea, detinerea sau folosirea de bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea de infractiuni.”

Art. 270 Cod penal – Tainuirea: „(1) Primirea, dobandirea, transformarea ori inlesnirea valorificarii unui bun, de catre o persoana care fie a cunoscut, fie a prevazut din imprejurarile concrete ca acesta provine din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, chiar fara a cunoaste natura acesteia, se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani sau cu amenda...”

Cele trei etape ale infractiunii de spalare de bani

Asa cum am aratat mai sus, ca mod de savarsire al faptelor, conteaza proveninenta banilor. Una e sa cumperi, de exemplu, un autoturism de lux cu bani negri proveniti din furt, trafic de droguri, evaziune fiscala etc. si alta e sa cumperi un autoturism de furat, dar cu bani castigati cinstit, din salariu sau alte surse licite de venit.

In instantele din Romania nu exista o practica constanta in privinta incadrarii juridice a celor doua fapte, unii magistrati opinand spre spalare de bani, iar altii spre tainuire, recunoscandu-se insa ca „fiind o infractiune de rezultat, infractiunea de spalare a banilor prezinta incontestabile asemanari cu infractiunea de tainuire.”.

Daca despre elementul material al infractiunii de tainuire se conchide ca acesta consta in „primirea, dobandirea sau transformarea unui bun”, despre infractiunea de spalare a banilor, specialistii in domeniu vorbesc despre existenta obligatorie a trei etape:

Etapa 1 – infractorul obtine fonduri ca rezultat a unor infractiuni, ascunde urmele/originea veniturilor ilicite pe care vrea sa le introduca in circuitul financiar sub o aparenta de legalitate, de natura sa evite anchetarea naturii fondurilor;

Etapa 2 – infractorul dirijeaza fondurile obtinute in mod ilicit pentru cumpararea de bunuri si servicii, urmarind in acest fel sa le dea o aparenta legitima;

Etapa 3 – dupa ce a trecut prin primele doua etape, spalatorul de bani trece fondurile in circuitul economic legal, le poate transforma, schimba proprietatea.

Exemplu

„Exemplificand, am aratat ca furtul unei sume de bani, primirea unei sume de bani cu titlu de mita sunt acte materiale ce implica o dobandire[15]. Daca nu se incearca reintroducerea acestor sume de bani in circuitul financiar, prin orice act de natura a facilita disimularea provenientei, nu suntem in prezenta infractiunii de spalare a banilor. Nu s-ar putea spune ca sustragerea unei sume de bani care are drept consecinta o imposedare, altfel spus o dobandire a unei sume de bani din savarşirea infractiunii de furt intruneşte elementele constitutive ale infractiunii de spalare a banilor, in varianta normativa prevazuta in art. 29 alin. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002.”, a declarat avocatul Marius Coltuc.

Daca se dobandeşte cu titlu de mita un apartament, un autohevicul, nu suntem in prezenta infractiunii de spalare a banilor daca beneficiarul le inregistreaza pe numele sau, plateşte taxe, impozite, etc. Fireşte, produsul infractiunii este supus confiscarii speciale. Daca cel ce dobandeşte aceste bunuri cu titlu de mita, cerand, in prealabil mituitorului sa le deghizeze sub forma unei donatii pe numele altei persoane, obiectul mitei aflandu-se, insa, la dispozitia mituitorului, suntem in prezenta unei infractiuni de spalare a banilor in variantele normative prevazute in art. 29 alin. 1 lit. b), c) din Legea nr. 656/2002

.

„Noi am mai aratat ca numerarul poate fi plasat cu ocazia incheierii unor contracte de leasing financiar, spalatorii de bani putand obtine dreptul de a folosi o proprietate cu eliminarea riscului sechestrarii sau confiscarii acesteia, in caz ca activitatile lor infractionale sunt descoperite de autoritati. In plus, infractorii incaseaza la incetarea efectelor contractului de leasing cec-uri cu titlu de rambursare a sumelor de bani cuvenite oferind tranzactiei o aparenta de legitimitate[16]. Nu trebuie sa excludem ab initio necesitatea investigarii infractiunii de spalare a banilor sau eluda obligatia luarii masurilor asiguratorii.”, a precizat Coltuc.

Foto: incont.ro