Capacitatea animalelor de a se indeparta pe distante mari si de a reveni cu bine acasa a fost mult timp invaluita in mister.

Pe langa abilitatea porumbeilor de a gasi drumul lor spre casa si migratia sezoniera de reproducere a balenelor cu cocoasa, exista o mare varietate de creaturi capabile sa calatoreasca intr-un mod coerent, precis si eficient.

Stiinta nu a identificat si nu a inteles pe deplin procesele si indicii implicati in migrarea animalelor. Cu toate acestea, dovezile sugereaza ca o gama larga de specii, de la carabusi, la pasari si caini, demonstreaza abilitatii uimitoare de a calatori pe distante lungi.

In luna aprilie, aventura lui Pero a devenit cunoscuta. Cainele Pero a calatorit aproximativ 380 de km timp de doua saptamani. Cainele a reusit sa gaseasca drumul de la Cockermouth (Columbia) inapoi la casa lui anterioara, in apropiere de Aberystwyth.

Relatia puternica dintre oameni si cainii lor pare sa primeze dorinta de a crede ca exista ceva magic in aceasta capacitate. Deci, care este motivul: aceasta "legatura personala" intre proprietar si caine sau exista un factor stiintific al biologiei implicate?

O mare varietate de animale utilizeaza diferite sisteme senzoriale pentru a putea calatori pe distante mari. Furnicile de desert, de exemplu, utilizeaza indicii olfactivi de mediu pentru a naviga in cautarea surselor de alimentare, dar si a drumului inapoi la cuiburile lor. Albinele par capabile sa-si aminteasca rutele catre siturile cu hrana, atunci cand sunt expuse la mirosul de la acea locatie. Alte specii, cum ar fi testoasele de mare, unii amfibieni, langustele si pasarile sunt capabile sa utilizeze informatia magnetica a pozitiei pentru a migra sau pentru a se orienta spre locatii specifice. Aceasta ultima capacitatea de a exploata informatiile geomagnetice este deosebita, deoarece este putin probabil sa fie afectata de conditiile meteorologice, ciclurile de lumina si intuneric, de caracterul sezonier sau pozitia la nivel mondial, in acelasi mod in care alti indici ar putea fi afectati.

In plus, pe langa "busola magnetica", pasarile par sa foloseasca soarele si stelele drept repere de navigare. Viermi paraziti sunt capabili sa se deplaseze spre gazde noi, raspunzand la vibratii seismice, iar alte specii folosesc vibratiile pentru a captura prada. Liliecii, pasarile si mamiferele marine pot identifica, de asemenea, locatia si traseul de calatorie, cu ajutorul sonarelor si infrasunetelor.

Dar cum a gasit cainele Pero drumul spre casa? Exista posibilitatea ca multe animale, inclusiv cainii, sa se deplaseze folosind o integrare a multora dintre sistemele interne si semnalele externe mentionate mai sus. Cainii sunt, de asemenea, condusi de amintiri, iar asocierile pozitive cu anumite locuri sau persoane sunt susceptibile de a avea ca rezultat o dorinta de a reveni la ele. Capacitatea olfactiva dezvoltata la caini poate, de asemenea, sa ajute la constientizarea locatiei.

Dovezi recente arata ca cainii si unele primate poseda o molecula asociata cu magnetoperceptia si abilitatea de a sesiza un camp magnetic.

Cryptochrome 1 este o molecula sensibila la lumina, care reglementeaza ritmul circadian la specii diverse cum ar fi plantele si pestii. Se pare ca aceasta molecula este prezenta in celulele con din retina la o serie de alte specii inclusiv la caini, vulpi, lupi, ursi si bursuci. Acesta molecula a fost identificata la unele specii de primate, inclusiv urangutanul Bornean.

Sursa: descopera.ro