Melcul marin din specia Conus geographus isi lanseaza veninul spre locul in care se afla prada pentru a o ameti in mod fulgerator si a o ingurgita. Asa isi obtine hrana aceasta molusca in culori vii care traieste in recifele din oceanele Indian si Pacific. Acest venin care paralizeaza pestii mici este studiat de cercetatori in scopul de a dezvolta o insulina cu efect ultrarapid pentru tratarea diabetului, semnaleaza cotidianul spaniol El Mundo.
O echipa formata din cercetatori din Australia si SUA a determinat structura

tridimensionala a insulinei pe care o produce acest melc marin si care, dupa cum arata acestia intr-un studiu publicat in Nature Structural and Molecular Biology, actioneaza de trei ori mai rapid decat cea pe care o genereaza corpul uman.
"Incercam sa fabricam o insulina sintetica asemanatoare celei pe care o produce acest melc marin", explica Helena Safavi, cercetator la University of Utah (SUA) si coautor.
Acest studiu despre Conus geographus este cel mai recent exemplu privind posibilitatile terapeutice ale veninurilor prezente in natura, asupra carora companiile farmaceutice si-au atintit privirile in anii '70 pentru a dezvolta noi medicamente.
In 1981, Administratia pentru Alimente si Medicamente (Food and Drug Administration, FDA) din SUA a aprobat medicamentul captopril, care a fost dezvoltat pornindu-se de la moleculele veninului sarpelui Bothrops jararaca si care este indicat in caz de hipertensiune. Au urmat eptifibatida si tirofiban (pentru sindroame coronariene acute), bivalirudina (pentru coagularea sangelui in timpul interventiilor chirurgicale), exenatida (pentru diabetul de tip 2).
"Lucram de mai mult timp atat cu alte componente ale veninului de Conus geographus, cat si cu componente ale veninului altor melci marini, din care, in total, cunoastem circa 800 de specii", precizeaza Helena Safavi. "Majoritatea componentelor cercetate pana acum sunt neurotoxine cu un larg evantai de potentiale aplicatii terapeutice pentru durere, epilepsie si pentru protejarea inimii", adauga cercetatoarea, mentionand in acest sens ziconotida, medicament pentru durerea cronica bazat pe o componenta izolata din veninul de Conus magus.
Pentru moment, explica Safavi, cercetatorii nu lucreaza cu nicio companie farmaceutica pentru a dezvolta aceasta insulina cu efect ultrarapid inspirata de Conus geographus si care ar putea ajunge pe piata peste un deceniu: "Este lung drumul de parcurs pana ce o descoperire sa se transforme intr-un medicament".
Exista putine medicamente aprobate, dar numeroase componente ale veninurilor sunt supuse in prezent unor teste clinice, dupa cum arata Glenn King, cercetator la University of Queensland, intr-un articol publicat in Biological Theraphy. Aceste viitoare medicamente ar putea fi utilizate pentru a trata cardiopatii, cancerul sau boli autoimune precum scleroza multipla.
Veninul de sarpe este utilizat inca din secolul al VII-lea i.Hr. de medicina ayurvedica pentru a atenua artrita, afectiuni gastrointestinale sau pentru a lupta impotriva imbatranirii. Veninul de tarantula era apreciat de indigenii din America Centrala si America de Sud pentru combaterea unei mari varietati de boli, de la astm la cancer, iar medicina traditionala chineza foloseste de mai bine de un mileniu secretiile pielii broastelor raioase drept diuretic, anestezic si agent anticancerigen, dupa cum aminteste Glenn King.
Descifrarea structurii veninurilor, autentice cocteiluri chimice de substante toxice, este o reusita mai recenta. Unul dintre pionierii descrierii proteinelor din veninurile de sarpe a fost naturalistul Charles Lucien Bonaparte (1803-1857), nepot al lui Napoleon.
"Paracelsus, unul dintre parintii medicinei moderne, spunea (in secolul al XVI-lea) ca absolut toate substantele din natura pot fi toxice. Totul depinde de doza", semnaleaza biologul columbian Pérez Santos.
"Australia este tara in care exista cele mai multe specii veninoase", afirma cercetatorul Oscar Soriano, coautor al cartii "Fauna venenosa mundial" (Fauna veninoasa mondiala), in care sunt identificate caracteristicile speciilor veninoase letale, in special ale celor aflate in zone in care au fost desfasurati militari spanioli.
Printre speciile invadatoare se numara si unele veninoase. In partea de est a Marii Mediterane a aparut specia Pterois antennata, care a intrat prin Canalul Suez, mai spune Oscar Soriano. "Inotatoarele sunt veninoase si se spune ca intepatura lor produce una dintre cele mai mari dureri", adauga acesta.
Se estimeaza ca pe plan mondial exista intre 140.000 si 173.000 de specii de animale veninoase, iar o treime din totalul plantelor cunoscute contin substante toxice pentru om.
Veninurile unor animale sunt autentice cocteiluri de substante toxice. Cele mai complexe au un amestec de pana la 1.000 de molecule toxice, majoritatea sunt miniproteine numite peptide care au la randul lor intre zece si o suta de aminoacizi.
Se cunosc circa 600 de specii de serpi veninosi care musca anual cinci milioane de persoane. Intre 50% si 70% din muscaturile lor provoaca otravirea (a 2,4 milioane de persoane pe an), potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS).
In pofida dezvoltarii unor antidoturi, OMS estimeaza ca, anual, intre 94.000 si 125.000 de persoane mor din cauza veninului de sarpe. Alte 400.000 sufera amputari ori au diverse probleme de sanatate cauzate de venin.
Sursa: agerpres.ro