Daca ati petrecut mai mult de 15 minute intr-un magazin de produse cosmetice si ati citit informatiile afisate pe etichetele produselor, ati observat ca cele mai multe dintre ele contin ingrediente care promit rezultatele unui ten perfect.

De la plante medicinale, la extracte de fructe sau legume, astfel de aditivi nu sunt un lucru nou pentru industria cosmetica, in cadrul careia au fost dintotdeauna testate tot felul de substante in cautarea elixirului tineretii. Uneori astfel de substante au fost mai putin benefice pentru sanatatea pielii, alteori au fost mortale, in ciuda promisiunilor. Iata cateva dintre cele mai periculoase tratamente faciale folosite de-a lungul timpului, conform toast.net.

1. Urina: in secolul XVI atat urina umana, cat si cea animala, era folosita pentru ingrijirea pielii, in locul produselor cosmetice care domina piata in zilele noastre. Cu mult mai devreme de secolul XVI, in secolul I, se spune ca medicii recomandau urina pentru ingrijirea orala si mentinerea sanatatii dintilor. Tratamentul cu urina pentru curatarea tenului a continuat de-a lungul timpului, lasand in urma povesti care pentru noi par a fi mai mult o gluma. Urina este in mare parte apa, insa contine un compus organic numit uree, care ajuta la dizolvarea cheratinei, o proteina care se regaseste in mod natural in structura epidermei.

2. Plumb si mercur: in secolul XVII in Europa de Vest atat barbatii, cat si femeile foloseau pudra de plumb sau ceruza venetiana pentru a isi colora tenul. Barbatii foloseau in special pudra de plumb pentru a isi inchide la culoare sprancenele, iar femeile foloseau pudra de plumb colorata in rosu ca fard de oraz. Un alt compus de culoare rosie, denumit cinabru, care este de fapt sulfura de mercur, era de asemenea folosit pentru a da culoare obrajilor in anii 1700. Frumusetea ca frumusetea, insa problema este ca aceasta substanta irita pielea, iar roseata cauzata de aplicarea ei nu indica nici de departe un ten sanatos. Mai mult decat atat, mercurul era folosit ca modalitate de eliminare a pistruilor, deoarece pudra de mercur are ca efect descuamarea pielii.

Continuarea aici

1. Urina: in secolul XVI atat urina umana, cat si cea animala, era folosita pentru ingrijirea pielii, in locul produselor cosmetice care domina piata in zilele noastre. Cu mult mai devreme de secolul XVI, in secolul I, se spune ca medicii recomandau urina pentru ingrijirea orala si mentinerea sanatatii dintilor. Tratamentul cu urina pentru curatarea tenului a continuat de-a lungul timpului, lasand in urma povesti care pentru noi par a fi mai mult o gluma. Urina este in mare parte apa, insa contine un compus organic numit uree, care ajuta la dizolvarea cheratinei, o proteina care se regaseste in mod natural in structura epidermei. 

2. Plumb si mercur: in secolul XVII in Europa de Vest atat barbatii, cat si femeile foloseau pudra de plumb sau ceruza venetiana pentru a isi colora tenul. Barbatii foloseau in special pudra de plumb pentru a isi inchide la culoare sprancenele, iar femeile foloseau pudra de plumb colorata in rosu ca fard de oraz. Un alt compus de culoare rosie, denumit cinabru, care este de fapt sulfura de mercur, era de asemenea folosit pentru a da culoare obrajilor in anii 1700. Frumusetea ca frumusetea, insa problema este ca aceasta substanta irita pielea, iar roseata cauzata de aplicarea ei nu indica nici de departe un ten sanatos. Mai mult decat atat, mercurul era folosit ca modalitate de eliminare a pistruilor, deoarece pudra de mercur are ca efect descuamarea pielii.

Continuarea aici