Anul Nou este sarbatorit prin diverse obiceiuri de diferitele popoare, insa peste tot se manifesta credinta unui nou inceput si speranta de "mai bine", fie prin aruncarea lucrurilor vechi din casa, aprinderea de artificii si torte sau exprimarea unor dorinte.

In Scotia, Anul Nou este numit "Hogmanay", iar in unele sate sunt aprinse suluri de smoala, care sunt lasate apoi sa se rostogoleasca pe strazi. Astfel, anul vechi este ars si celui nou ii este permis sa vina. Scotienii cred ca prima persoana care va intra in casa de Anul Nou va aduce fie noroc, fie ghinion. Anul cel nou va fi norocos daca aceasta persoana este un barbat brunet, care aduce un dar.

Un obicei spaniol de Anul Nou este sa mananci cate o boaba de strugure la fiecare din cele 12 batai la ceasului care vestesc trecerea in noul an, acestea reprezentand dorinte pentru fiecare luna a anului urmator. De asemenea, pentru mirese, noaptea de Anul Nou reprezinta ocazia de a-si strecura verigheta in cupa de sampanie si de a ciocni.

Un obicei similar exista si in Portugalia, cu diferenta ca aici sunt preferate smochinele. Astfel, in noaptea dintre ani, trebuie inghitite 12 smochine, care simbolizeaza 12 dorinte pentru anul ce vine.

La Liege, in Belgia, pe 1 ianuarie, exista obiceiul de a manca choucroute (un fel de varza murata cu carnati) in familie, avand sub farfurie, in mana sau in buzunar o moneda, pentru a avea bani tot anul.

La Napoli, in Italia, Anul Nou este intampinat printr-un obicei special, care consta in a arunca pe fereastra obiecte vechi, simboluri ale anului care a trecut. Astfel, obiecte de mobilier, vase, haine etc. ajung in strada, spre nefericirea gunoierilor, care trebuie sa treaca in timpul noptii pentru a face curatenie. Traditia, insa, tinde sa dispara, deoarece prezinta reale riscuri pentru trecatori. In noaptea de Anul Nou, numita "Capodanno", italienii obisnuiesc sa puna pe masa mancaruri speciale, despre care se spune ca aduc bogatie si abundenta.

In Olanda, Oudejaarsdag sau "ziua anului trecut" (31 decembrie) este sarbatorita prin multe focuri de artificii, care incep in zori si tin pana tarziu in noapte.

In unele parti din Elvetia si Austria localnicii se costumeaza pentru a sarbatori ajunul zilei de Sfantul Silvestru. In anul 314, oamenii au crezut ca suveranul pontif al acelei perioade, care se numea Silvestru, a capturat un monstru de mare ce va scapa si va distruge lumea in anul 1000. In amintirea acelei spaime, oamenii se imbraca in costume neobisnuite.

In Grecia, ziua de Anul Nou este dedicata Sfantului Vasile, celebru pentru bunatatea sa. Copiii isi lasa incaltarile langa semineu in noaptea de Anul Nou, pentru a primi daruri de la sfantul cel bun. O mancare traditionala pentru aceasta sarbatoare este "vassilopitta", o prajitura in care este pusa o moneda din argint sau din aur. Cel ce gaseste moneda va avea noroc in anul respectiv.

In tari din America Latina, precum Ecuador sau Peru, cu putin timp inainte de Anul Nou, oamenii fac papusi de carpa sau din hartie creponata (munecos), care reprezinta anul ce s-a terminat. Papusile sunt expuse apoi in fata caselor pana pe 31 decembrie, la miezul noptii, cand sunt arse in strada. Exista, de asemenea, credinta conform careia daca porti o anumita culoare la 12 noaptea, aceasta ar putea aduce noroc in anumite domenii. Astfel, se spune ca galbenul este semn de bani, iar rosul poate aduce noroc in dragoste. De asemenea, cel care doreste sa calatoreasca tot anul trebuie sa alerge prin cartier cu o valiza in mana, la ora 12 noaptea fix.

Rusii obisnuiesc sa bea sampanie la miezul noptii si, dupa ora 12, sa deschida usile si ferestrele pentru ca noul an sa intre in casa.

In ebraica, Anul Nou se traduce prin "Rosh Hashanah". Este un moment sacru, cand oamenii se gandesc la ceea ce au facut rau in trecut si promit ca vor fi mai buni in viitor. Ceremonii speciale au loc in sinagogi, unde se canta la shofar, un instrument special. Copiii primesc haine noi, iar masa cuprinde obligatoriu fructe si produse din faina, pentru a aminti de vremea recoltei.

In calendarul islamic, care se bazeaza pe miscarile Lunii, data noului an este devansata cu 11 zile in fiecare an. In Iran, Anul Nou se sarbatoreste pe 21 martie. Cu cateva saptamani inainte de aceasta data, oamenii pun seminte de grau la incoltit, in vase speciale. Pana la sosirea anului nou, graul creste si simbolizeaza primavara si viata noua care incepe.

Nu toti hindusii sarbatoresc noul an in acelasi timp sau in acelasi fel. In Bengalul de Vest, oamenii se impodobesc cu flori, pe care le coloreaza in rosu, roz, violet sau alb. Femeile poarta haine galbene, culoarea primaverii. In schimb, in sudul Indiei, mamele pun mancare, flori si daruri intr-o cutie speciala, pentru copii. In dimineata Anului Nou, copiii trebuie sa tina ochii inchisi, pana cand sunt condusi de mana la cutia cu daruri. In India Centrala, steagurile portocalii impodobesc toate cladirile in ziua de Anul Nou. In provincia Gujarat, in vestul Indiei, Anul Nou este celebrat la sfarsitul lunii octombrie, in acelasi timp cu festivalul Diwali, cand pe acoperisuri se pun mici lampi cu ulei aprinse. In aprilie, cand Soarele se misca din Casa Pestilor in Casa Berbecului, locuitorii din Sri Lanka incep sa sarbatoreasca Anul Nou. Acesta cade, de obicei, pe 13 sau 14 aprilie.

In Vietnam, Anul Nou este numit "Tet Nguyen Dan" sau mai simplu "Tet". El incepe pe 21 ianuarie sau 19 februarie, in functie de an. Vietnamezii cred ca un zeu sta in fiecare casa, iar in ziua de Anul Nou se duce la cer. Acolo, el spune cat de bun sau rau a fost fiecare membru al familiei in anul care a trecut. Zeul calatoreste pe spatele unui crap, de aceea vietnamezii obisnuiesc ca de Anul Nou sa cumpere un crap viu, caruia ii dau drumul in rau.

Anul Noul chinezesc este celebrat candva intre 17 ianuarie si 19 februarie, cand este Luna Noua - "Yuan Tan". El este sarbatorit de chinezii din intreaga lume prin procesiuni pe strada, unde sunt aprinse mii de lanterne. Chinezii cred ca spiritele rele sunt peste tot in acea perioada, asa ca aprind artificii pentru a le indeparta. Uneori, ei isi sigileaza ferestrele si usile cu hartie, pentru a nu lasa spiritele malefice sa patrunda in casa.

Pentru japonezi, Anul Nou, numit "Oshogatsu", este una dintre cele mai importante sarbatori si un simbol al innoirii. In decembrie, sunt organizate "petreceri de uitat anul" sau "Bonenkai", prin care oamenii lasa in urma problemele si grijile anului pe cale sa se incheie si se pregatesc pentru un nou inceput. Neintelegerile si animozitatile sunt uitate. Pe 31 decembrie, la miezul noptii, familiile merg la cel mai apropiat templu pentru a imparti sake (bautura traditionala, n.r.) si pentru a asista la cele 108 de lovituri de gong care anunta trecerea in noul an (aceasta cifra reprezinta numarul pacatelor acumulate intr-un suflet de-a lungul anului, iar loviturile de gong simbolizeaza alungarea pacatelor unul cate unul si purificarea sufletelor). Pe 1 ianuarie, copiii primesc otoshidamas - mici cadouri cu bani inauntru.

Ceremonialul de innoire simbolica a timpului calendaristic in noaptea de 31 decembrie - 1 ianuarie este numit la romani "Ingropatul Anului", denumirea de "Revelion" apartinand timpurilor moderne.

Potrivit lui Ion Ghinoiu, autorul cartii "Zile si mituri", asemanator divinitatii, timpul se naste anual, intinereste, se maturizeaza, imbatraneste si moare, pentru a renaste dupa alte 365 de zile. Ciclul sarbatorilor de Anul Nou este unul ritualic, impartit simetric de Revelion in doua segmente: perioada dintre Craciun si miezul noptii de 31 decembrie si apoi pana la Boboteaza. In prima parte a ciclului, timpul se degradeaza: se mareste noaptea, sporeste frigul si intunericul si, odata cu acestea, spaima oamenilor ca lumea merge spre pierzanie, ca va veni momentul cand Soarele va disparea definitiv de pe cer. Se face apoi simtit fenomenul solstitiului de iarna, cand Soarele incepe sa urce pe bolta cerului si ziua sa creasca putin cate putin, "cu cat sare cocosul pe pragul casei" sau "cu cat se misca puiul in gaoacea oului". Prin multe obiceiuri si credinte care exprima initial teama, dezordinea si haosul, iar, dupa miezul noptii de Revelion, optimismul, veselia, ordinea si echilibrul, oamenii acorda diverse semnificatii fenomenelor naturale.

Sursa: mediafax.ro

Foto: nadiachironda.wordpress.com