Care sunt secretele celor mai intelepti oameni de pe Terra? Care sunt modelele mentale si ideile pe care le folosesc ei pentru a intelege lumea? Cu siguranta, fiecare dintre noi si-a dorit la un moment dat sa afle cum gandesc cele mai luminate minti, insa putini au sansa de a dialoga cu eminentele zilei.

Una dintre persoanele care au acces la cei mai importanti ganditori ai zilei este John Brockman, agentul literar care a lansat platforma Edge.org, un salon virtual ce reuneste sute de intelepti din diferite domenii.

Anual, Brockman le solicita acestora sa raspunda la cate o intrebare, raspunsurile fiind adunate ulterior intr-o carte. Una dintre intrebarile fascinante pe care Brockman le-a pus inteleptilor lumii este: „care este conceptul stiintific care ar imbunatati echipamentul cognitiv al tuturor oamenilor daca l-ar cunoaste?”.

Iata 10 dintre conceptele despre care eminentele planetei cred ca ne-ar imbunatati gandirea:

„Niciun lucru nu este atat de important pe cat crezi ca este atunci cand te gandesti la el”

Daniel Kahneman, laureat al premiului Nobel in anul 2002, profesor de psihologie si autor al cartii „Thinking Fast and Slow”.

Educatia este unul dintre cei mai importanti factori ce determina venitul, insa este unul mai putin important decat crede majoritatea oamenilor. Daca toata lumea ar avea aceeasi educatie, inegalitatea veniturilor ar fi redusa cu mai putin de 10%. Atunci cand ne concentram pe educatie neglijam multi alti factori care influenteaza venitul. Diferentele de venit intre oamenii care au aceeasi educatie sunt uriase.

Venitul este un factor important in ceea ce priveste nivelul de satisfactie a vietii, insa este cu mult mai putin important decat cred majoritatea oamenilor. Daca toata lumea ar avea acelasi venit, diferentele intre oameni in ceea ce priveste satisfactia vietii ar fi reduse cu mai putin de 5%.

Venitul este chiar mai putin important in ceea ce priveste stabilirea fericirii emotionale. Castigul la loterie este un eveniment fericit, insa bucuria nu tine mult. In medie, indivizii cu venituri mari se simt mai bine decat cei cu venituri mai mici, dar diferenta este cam de o treime din cat se asteapta oamenii sa fie. Atunci cand va ganditi la oameni bogati si saraci, gandurile voastre se concentreaza in mod inevitabil asupra circumstantelor in care venitul lor este important, insa fericirea depinde de alti factori mai mult decat de venit.

Persoanele paraplegice sunt adesea nefericite, dar nu tot timpul, deoarece isi petrec majoritatea timpului experimentand si gandindu-se la alte lucruri decat propria lor dizabilitate. Atunci cand ne gandim la cum este sa fii paraplegic, orb, castigator la 6/49 sau rezident al Californiei, ne concentram asupra aspectelor distinctive ale fiecarei situatii. Aceasta nepotrivire intre alocarea atentiei atunci cand ne gandim la o situatie si modul in care alocam atentia atunci cand o traim este cauza iluziei concentrarii.

Specialistii in marketing speculeaza aceasta iluzie a concentrarii. Atunci cand oamenii sunt facuti sa creada ca „trebuie sa detina” un anume bun, ei exagereaza dramatic imbunatatirea pe care acel bun o va aduce calitatii vietii lor. Iluzia concentrarii este mai mare in cazul anumitor bunuri decat in cazul altora, in functie de masura in care respectivele bunuri atrag atentie de-a lungul timpului. Spre exemplu, este mai probabil ca iluzia concentrarii sa fie mai puternica in cazul unor manusi de piele decat in cel al unor carti audio inregistrate pe CD.

Politicienii sunt aproape la fel de priceputi ca oamenii de marketing in a-i face pe oameni sa exagereze importanta unor aspecte asupra carora li se atrage atentia. Oamenii pot fi facuti sa creada ca uniformele scolare vor imbunatati semnificativ rezultatele la invatatura, sau ca reforma in sanatate va schimba considerabil calitatea vietii in tara. Reforma in sanatate va produce o diferenta, insa aceasta va fi mai mica decat pare atunci cand ne concentram asupra sa.

Apophenia de toate zilele

David Pizarro, Universitatea Cornell

Creierul uman este o uluitoare masinarie de detectat tipare. Posedam o varietate de mecanisme care ne permit sa deslusim relatii ascunse intre obiecte, evenimente si oameni. Fara acestea, valul de date care ne loveste simturile ar parea, cu siguranta, aleatoriu si haotic. Atunci cand sistemele noastre de detectare a tiparelor esueaza, ele tind sa esueze in directia recunoasterii unor tipare in locuri in care nu exista niciunul.

Neurologul german Klaus Conrad a conceput termenul „apophenia” pentru a descrie aceasta tendinta a pacientilor ce sufera de anumite forme de boli mintale, dar este din ce in ce mai clar, din numeroase cercetari realizate de stiintele comportamentale, ca aceasta tendinta nu este o caracteristica exclusiva a mintilor bolnave sau needucate. Oamenii inteligenti si sanatosi comit erori similare in mod frecvent: un atlet superstitios vede o legatura intre victoria sa si o pereche de sosete, un parinte refuza sa-si vaccineze copilul din cauza unei legaturi cauzale percepute intre inoculare si boala, un om de stiinta vede rezultate care-i confirma ipoteza intr-un set de date aleatorii, iar mii de oameni cred ca functia „shuffle” a player-ului audio este stricata deoarece confunda o coincidenta cu o legatura directa intre melodii.

Pe scurt, detectorul de tipare care este responsabil pentru atat de mult din succesul speciei noastre poate la fel de usor sa ne tradeze. Aceasta tendinta de a vedea tipare este foarte probabil un efect secundar inevitabil al mecanismelor noastre adaptive de detectare a tiparelor. Ne-ar fi mult mai usor sa constientizam aceasta tendinta potential periculoasa si sa ne ferim de ea daca ar fi mai accesibil conceptul de „apophenia de fiecare zi”.

Umwelt

David M. Eagleman, specialist in neurostiinte la Baylor College of Medicine si autor al cartii „Incognito: The Secret Lives of the Brain”

in 1909, biologul Jakob von Uexküll a introdus conceptul de „umwelt”. Cercetatorul cauta un cuvant care sa exprime o observatie simpla, dar adeseori trecuta cu vederea: animale diferite din acelasi ecosistem percep semnale diferite dinspre mediu. in lumea oarba si surda a capusei, semnalele importante sunt temperatura si mirosul acidului butiric. Pentru pestele Apteronotus albifrons, importante sunt campurile electrice. in cazul liliecilor, undele de compresie a aerului joaca rolul cheie. Aceasta mica parte a lumii pe care un animal este capabil sa o detecteze reprezinta umwelt-ul sau. Realitatea completa poarta numele de „umgebung”.

Partea interesanta este aceea ca probabil fiecare organism presupune ca umwelt-ul sau este intreaga realitate obiectiva existenta. De ce ar sta vreunul dintre noi sa se gandeasca la faptul ca exista si alte lucruri dincolo de cele pe care le putem percepe? in filmul The Truman Show, personajul Truman traieste intr-o lume construita in totalitate in jurul sau de un producator de televiziune. La un moment dat, producatorul este intrebat de catre un reporter in cadrul unui interviu „De ce credeti ca Truman nu a fost niciodata aproape de a descoperi adevarata natura a lumii sale?”. Producatorul a raspuns: „Acceptam realitatea lumii care ne este prezentata”. Asadar, ne acceptam umwelt-ul si ne oprim in acest punct.

Pentru a constientiza cantitatea de lucruri nedetectate din vietile noastre, imaginati-va ca sunteti un caine de vanatoare. Botul dumneavoastra lung gazduieste doua sute de milioane de receptori ai mirosului. in afara sa, narile umede atrag si captureaza molecule de miros. Fantele situate la colturile fiecarei nari se deschid pentru a permite unei cantitati mai mari de aer sa patrunda pe masura ce adulmecati. Chiar si urechile ce atarna spre sol contribuie, atingand pamantul si ridicand molecule mirositoare spre bot. Toata lumea dumneavoastra e redata de simtul olfactiv. intr-o dupa-amiaza, pe masura ce va urmariti stapanul, va opriti din drum avand un gand revelator. Cum ar fi sa ai nasul saracit si demn de mila al unei fiinte umane? Ce ar putea oamenii sa detecteze atunci cand trag putin aer pe nas? Oare au o gaura acolo unde ar trebui sa aiba mirosul?

In mod evident, noi oamenii nu suferim de o absenta a mirosului, pentru ca acceptam realitatea asa cum ne este prezentata. Fara capacitatea olfactiva a unui caine de vanatoare, nu realizam ca lucrurile ar putea fi diferite. De asemenea, pana cand nu invata la scoala ca albinele percep semnale ultraviolete si ca sarpele-cu-clopotei se foloseste de undele infrarosii, copiii nu realizeaza ca numeroase informatii sunt transmise prin canale la care noi nu avem acces in mod natural. Din sondajele informale pe care le-am efectuat, foarte putina lume stie ca portiunea din spectrul electromagnetic pe care noi o putem vedea reprezinta mai putin de o miime de miliardime din totalul sau.

Continuarea pe descopera.ro