Prima zi a anului marcheaza sarbatoarea Sfantului Vasile. O zi cu radacini crestine, ancorata in marea sarbatoare a Craciunului - fiind denumita si Craciunul Mic sau Fratele Craciunului -, 1 ianuarie este, de asemenea, marcata de practici magice si ritualuri.

Un numar mare de practici magice si ritualuri se savarseau in aceasta zi, ce marcheaza inceputul, nu doar al unui nou an, dar si, in mod simbolic, al unui nou ciclu de viata.

Prezenta Sfantului Vasile este si ea explicata diferit, prin prisma mitologiei populare. in unele locuri, Vasile este considerat a fi chiar numele de botez al lui Iisus Cristos, alteori apare ca fiind primul petrecaret, cel care a initiat traditia sarbatorii care ii poarta numele.

Prima zi a anului este considerata un moment propice pentru desfasurarea practicilor magice. Pe de o parte, 1 ianuarie reprezinta un moment de cumpana - cea dintre ani -, care, in functie de buna cunoastere a traditiilor mitologice, poate fi interpretata in sensul dorit de fiecare; pe de alta parte, este o zi fasta prin excelenta, este prima zi a anului, a unui nou interval de timp.

Integrandu-se in perioada mai larga a sarbatorilor de iarna, ce debuteaza in ziua de Sfantul Nicolae, obiceiurile ce au drept scop uratul revin la domeniul fundamental al vietii omului simplu de la tara: muncile agricole, fertilitatea campului, roadele bogate etc.

Astfel, "Semanatul", "Plugusorul", "Plugul cel Mare" si "Vasilica" sunt cele mai importante texte "magice" care se rostesc in prima zi a anului si au o valoare colectiva puternica: sunt adresate individual, fiecarui gospodar in parte, dar acelasi continut se refera si se repeta pentru toti membrii comunitatii.

De asemenea, in categoria manifestarilor colective bazate pe principiile "magiei primei zile" se integreaza si textele ce ureaza bunastare fizica si materiala individului: "Sorcova" sau colindele de Sfantul Vasile (care le ureaza celor apropiati sanatate si putere de munca).

Sfantul Vasile cel Mare, sarbatorit in prima zi a anului nou, a trait intre anii 330 si 379, in vremea imparatului Constantin. Sfantul Vasile s-a nascut in Cezareea Capadochiei, din parinti credinciosi si instariti, Emilia si Vasile, tatal sau fiind dascal in cetate.

Iubitor de invatatura si inzestrat pentru carte, Sfantul Vasile si-a imbogatit cunostintele invatand in scolile din Cezareea, Bizant si Atena, la cea din urma cunoscandu-l pe Sfantul Grigorie de Nazians, cu care a legat o stransa prietenie. A fost inaltat la rangul de arhiepiscop al Cezareei in anul 370, in vremuri grele pentru Biserica.

Sfantul Vasile a dus o lupta apriga, prin scris si cuvant, luminand crestinatatea si aparand dogma Sfintei Treimi. Sfantul Vasile a murit la varsta de 50 de ani, in ziua de 1 ianuarie, intrand in istoria crestina cu numele de Sfantul Vasile cel Mare.

In traditia populara, Sfantul Vasile apare infatisat cu mai multe "chipuri". Astfel, el apare ca unul dintre sfintii care au facut minunile cele mai mari, fiind pazitor de duhuri rele, cu "mare putere asupra dracilor". Astfel, cu rugaciunile lui se scot duhurile rele si necurate din oameni.

De asemenea, se spune ca pe Iisus Hristos il cheama Vasile: numele Hristos (crestin) i-a fost pus acestuia la varsta de 30 de ani, cand a fost botezat; Iisus Hristos s-a nascut de Craciun, iar la o saptamana, de Sfantul Vasile, a fost botezat in legea cea veche si a primit numele "Vasile".

De asemenea, Sfantul Vasile apare ca "mare betiv", care sta calare pe poloboc, iar de ziua lui se fac petreceri si chefuri. De altfel, el e tare bun si s-a rugat de Dumnezeu sa-i dea o zi, iar Domnul i-a dat cea dintai zi, cea a Anului Nou. Fericit, Sfantul Vasile a luat un clopotel si i-a legat la toarta o crenguta de busuioc si s-a suit la Dumnezeu sa-i ureze lucruri bune.

De aceea, de Sfantul Vasile exista obiceiul de a ura. Sfantul Vasile este reprezentat ca "imparatul iubirilor": el petrece, iubeste, joaca si canta.

De 1 ianuarie, exista mai multe obiceiuri pentru bunul mers al lucrurilor.

Astfel, tiganii au obiceiul sa colinde cu o capatana de porc, impodobita cu panglici si margele, traditie denumita "Colindul cu Vasilica" (Siva). Dupa terminarea colindatului, ceata se strange la o carciuma pentru a chefui. Apoi, se despart, dezgatind capatana si luandu-si fiecare ce a pus, iar din ea fac un pranz, pentru ca obiceiul sa fie inchis pentru anul respectiv.

In Mehedinti, in Ajunul noului an, seara, vin parintii cu copiii la moasa, aducand plocon. Moasa se pregateste cu colaci impodobiti cu banuti. Asistata de mama, moasa trece prin colac copiii de pana la un an, de trei ori, apoi se inchina si-i ridica la grinda casei urandu-le: "Bine-au venit nepotii! Ca la ziua de azi, la anul si la multi ani! Sa creasca si sa traiasca, cu norocul sa se hraneasca!". Obiceiul poarta numele de "Masa Moasei".

Sursa: mediafax.ro