Veche de cateva sute de ani, traditia Martisorului ramane un obicei modern si actual, ce readuce, de fiecare data pe 1 Martie, obiceiul daruirii. In vechime, realizarea martisorului era atribuita femeilor, considerat fiind simbol al sacrificiului.

Nici culorile nu au fost alese intamplator; rosu simbolizeaza viata, adica femeia, iar culoarea alb, intelepciunea barbatului.

Acestea incepeau sa confectioneze micile simboluri inca din iarna, prin impletirea firelor de lana, canepa sau matase, la care adaugau pietricele vopsite in aceleasi culori.

Mai tarziu, in Moldova si Bucovina acestea erau confectionate din monede, legate cu un snur impletit din fire subtiri de lana si matase din aceleasi culori. Moneda era dupa rangul celui ce o poarta, de aur, argint sau bronz si se purta pentru a avea noroc si vreme buna in tot anul.

Fetele il purtau la gat timp de 12 zile, apoi il prindeau in par si il tineau pana cand inflorea primul pom sau pana la sosirea berzelor. snurul se agata de o creanga inmugurita, iar cu moneda fetele cumparau cas, pentru ca tot anul sa fie frumoase si protejate de soare.

In vechime, acest rit aducea foloase si pentru recolta de peste an, astfel ca agatatul snurului in copac ii ferea de inghet si favoriza roade bogate.

De asemenea, celor tineri se ofereau margele colorate insirate pe un lant, gest care semnifica puterea si norocul, iar Martisorul se purta de dimineata pana la rasaritul soarelui.

In Banat, datina spune ca fetele nemaritate care se spala cu apa adunata de pe frunzele fragilor din padure se vor marita in anul respectiv, iar in zona Bihorului exista obiceiul ca fetele sa se spele cu apa de ploaie pentru a fi sanatoase si frumoase, obicei care se pastreaza si astazi. Ele pvor purta martisoarele pana cand cucul va incepe sa cante, sau pana infloresc primii trandafiri sau ciresi.

Cu timpul insa, obiceiul s-a inversat in Bucovina. Astfel, in zona Gura Humorului-Campulung Moldovenesc, in prima zi de martie sunt rasfatati barbatii, femeile fiind cele care ofera martisoare sau mici obiecte simbolice.

In Dobrogea, traditiile spun ca martisorul trebuie sa fie purtat pana la venirea berzelor ca mai apoi sa fie aruncat spre inaltul cerului.

In satele transilvanene, martisorul este agatat de poarta sau la ferestre pentru a indeparta relele si blestemele.

Inceputul lui Martie cumuleaza o serie de semnificatii importante, caci ne situam la inceput de an, in preajma echinoctiului de primavara, 21 martie. O valoare aparte ii era atribuita de catre stramosi care sarbatoreau pe 1 Martie Anul Nou, si mai cu seama anul nou agricol, pe care o numeau "Matronalia", inchinata zeului Marte.

Multe dintre legendele Martiusorului povestesc despre Baba Dochia ca toarce firul Martisorului, reprezentand cele 365 (sau 366) de zile.

Se spune ca aceasta si-a necajit nora pe care a trimis-o pe ger la rau sa albeasca un ghem de lana neagra. Impresionat de durerea fetei, Iisus i se arata acesteia si ii da o floare rosie. Numaidecat, ghemul devine alb si, intoarsa acasa, o convinge pe Dochia ca primavara a sosit.

Dar vremea se schimba, iar Baba Dochia, care se dezbraca de cojoace, ingheata cu oile ei, transformandu-se astfel in stana de piatra. Conform mitului, rocile sunt cele de pe muntele Ceahlau.

Martisorul, funie a anului

Martisorul, incepea sa fie purtat, dupa unele traditii, nu la 1 martie, ci la aparitia pe cer a Lunii Noi in timpul lunii martie. Numele oficial al lunii martie a influentat, in ultimele decenii, generalizarea denumirii sarbatorii care cade la 1 martie, Martisor, in defavoarea altor denumiri mai vechi, cum ar fi Dochia, Dragobete.

Martisor se numeste insa si cadoul facut de 1 martie. In ceea ce priveste modul de confectionare, martisorul tine de traditia Dochiei. Acesta este facut din doua fire colorate si rasucite, simbolizand iarna si vara, de care se agata o moneda de aur, argint sau din alt metal. Dupa unele informatii etnografice, in vechime snurul se impletea din lana alba si neagra, fara sa mai fie innobilat cu monede sau, in conditiile contemporane, cu obiecte artizanale.

Snurul reprezenta "funia anului" care impletea zilele celor doua anotimpuri de baza, iarna si vara. Toate traditiile despre Dochia intaresc ideea ca romanii au avut un an structurat pe eterna opozitie a contrariilor: lumina - intuneric, vara - iarna, cald - frig, fertilitate - sterilitate, viata - moarte. In legendele Dochiei sunt amintite, aproape fara exceptie, vara si iarna. De altfel, simbolul anotimpului cald erau fragii care se coc vara si nu primavara.

Dupa traditie, martisorul se purta la mana si nu era un atribut sau un privilegiu exclusiv al fetelor si nevestelor. Acesta a fost un obiect ritual, care a devenit spre vremurile noastre obiect de podoaba purtat la gat sau in piept, fara sa mai pastreze semnificatia initiala.

Unele informatii etnografice sustin ca momentul cand martisorul se purta legat la mana sau agatat la gat era decis de aparitia pe cer a Lunii Noi, in cursul lunii martie. Alaturi de semnificatia calendaristica amintita mai sus, martisorul era facut cadou si pentru asigurarea sanatatii, belsugului si pastrarea frumusetii de-a lungul anului. Durata purtarii martisorului varia in functie de zona etnografica: pana la Macinici (9 martie), Armindeni (1 mai), Florii sau pana la infloritul pomilor fructiferi, a vitei de vie, a macesilor, a trandafirilor.

Sursa: rtv.net