“Buna ziua! Ma numesc Delia Andreea Tobol, sunt din Iasi si vreau sa va spun cate ceva despre mine. Am 7 ani si 10 luni, insa viata a fost crunta cu mine, intrucat m-a facut sa ma chinui si sa mai chinui si pe altii pe langa mine, in sensul ca pana acum nu am reusit sa fac niciun pas fara sa ma sprijine mami sau tati. De ce?”.
Asa incepe povestea trista a Deliei, un copil care de la varsta de trei luni nu a mai avut putere sa tina capul sus.
De la 3 la 6 luni, parintii Deliei au mers impreuna cu aceasta la doctor, chiar si de 3 ori pe saptamana. Verdictul medicului a fost unul socant. Pediatrul le-a spus parintilor sa stea linistiti, ca “Asa sunt fetitele, mai lenese”, desi la sase luni a scris chiar el pe fisa, ca fetita nu poate sa tina capul sus si nu a trimis-o la spital sa o consulte un specialist pana la 7 luni.
In urma analizelor parintii au aflat tragicul adevar care avea sa le schimbe viata: copilul lor suferea de RETARD PSIHOMOTOR MEDIU avand la baza un diagnostic de HIPOTIROIDISM. Acest diagnostic a fost pus de un medic care a vazut ca o analiza de la endocrinologie era cu o diferenta de doar 0.01 microunitati fata de chitul normal si i-a dat fetitei ca si tratament Levitiroxina si ENCEPHABOL.
“De aici mami si tati au asteptat, cu vizitele de rigoare la medicul specialist, sa ma fac bine, insa tati a facut si o plangere la Colegiul Medicilor pentru intarzierea trimiterii la specialist de catre medicul pediatru. Cum e si normal la noi in tara, colegiul medicilor nu a gasit niciun vinovat, iar eu am fost numita, in acte, ca si cum as fi fost perfect sanatoasa”, povesteste fetita.
Parintii nu au vrut sa accepte ca ingerasul lor isi traieste copilaria in suferinta si au continuat lupta cu boala. Ei au mers si la Bucuresti la Institutul Bagdsar Arseni.
“Desi trecusera mai bine de 2 ani, eu eram moale ca o bucata de panza. De stat in sezut? Ehe, pe la aproape 2 ani am reusit sa stau doar sprijinindu-ma cu cel putin o pernuta. In picioare.. niciodata. pana acum. Ce a fost foarte bine a fost ca mami si tati nu s-au dat batuti si au avut incredere in Doamne-Doamne, iar la varsta de 3 ani au reusit sa-mi faca si un RMN CRANIOCEREBRAL, care le-a cam dat bomba: formatiune lichidiana. Din nefericire, multi doctori au cam palit atunci la fata si de atunci in tot orasul asta cat e de mare a mai ramas un singur doctor care ma mai sprijine, pentru care ii multumesc lui Dumnezeu, pentru ca prin el am reusit sa aflam mai multe: ce inseamna formatiunea aia”, explica Delia.
Au trecut 3 ani si jumatate pana cand Delia a reusit sa faca RMN-ul, dupa care in perioada imediat urmatoare a facut 1 CT si 3 RMN-uri in total.
“Am ajuns la Lyon, Franta, la Spitalul de Neurochirurgie, intrucat mami si tati s-au speriat de ceea ce li s-a spus de catre medicii de la noi: nu-i nimic grav, taiem putin din osul de la ceafa, scoatem ce avem de scos de acolo, montam un furtunas de drenaj pana undeva in abdomen si la fiecare 7 ani schimbam; imaginati-va ca ceea ce am auzit ne-a speriat si, in felul acesta, mami si tati au luat decizia sa nu mai mergem aici la doctor, pentru ca la cei din Lyon era vorba despre ceva cu o microcamera de filmat, lasere si chestiuni foarte fine, asa ca mami si cu tati au facut tot posibilul si au facut rostul de 25.000euro si au mers cu mine in Lyon. Aici, alta bomba: dupa ce am platit totul, dupa ce mami si tati au semnat ca sunt de acord cu operatia, seful de la clinica din Lyon a venit si, plangand si noi si el, a zis ca: desi imaginile RMN, cele 4 din Romania, aratau ca problema este operabila si ca riscurile sunt de 1-6%, imaginile RMN-ului facut premergator interventiei cu aparatura de acolo arata un risc de peste 90%, iar seful de clinica a refuzat sa ma mai opereze. Dupa aceea ni s-a facut legatura cu Spitalul de recuperare ROMAN FERRARI din MIRIBEL, (14km distanta de LYON), unde, dupa alte cateva zile de stat internata si acolo, mi s-a facut un program personalizat de kinetoterapie si ergoterapie. Insa problema care a survenit din momentul acesta a fost cea financiara”.
Dupa atata munca, Delia a reusit sa stea 40-50 secunde si cateodata chiar si un minut in picioare, numai ca inca nu poate sa faca ceea ce nu a facut niciodata: SA MEARGA!
Pentru indeplinirea acestui vis, Delia ii roaga pe toti cei care vor sa o ajute sa contribuie cu putin din putinul lor in conturile deschise pentru ea.
Cont lei RO77 RZBR 0000 0600 0513 0889
Cont euro RO45 RZBR 0000 0600 1399 4840 deschise la RAIFFEISEN BANK, Filiala Iasi .
Tag-uri:
“Buna ziua! Ma numesc Delia Andreea Tobol, sunt din Iasi si vreau sa va spun cate ceva despre mine. Am 7 ani si 10 luni, insa viata a fost crunta cu mine, intrucat m-a facut sa ma chinui si sa mai chinui si pe altii pe langa mine, in sensul ca pana acum nu am reusit sa fac niciun pas fara sa ma sprijine mami sau tati. De ce?”.
,
Asa incepe povestea trista a Deliei, un copil care de la varsta de trei luni nu a mai avut putere sa tina capul sus.
De la 3 la 6 luni, parintii Deliei au mers impreuna cu aceasta la doctor, chiar si de 3 ori pe saptamana. Verdictul medicului a fost unul socant. Pediatrul le-a spus parintilor sa stea linistiti, ca “Asa sunt fetitele, mai lenese”, desi la sase luni a scris chiar el pe fisa, ca fetita nu poate sa tina capul sus si nu a trimis-o la spital sa o consulte un specialist pana la 7 luni.
In urma analizelor parintii au aflat tragicul adevar care avea sa le schimbe viata: copilul lor suferea de RETARD PSIHOMOTOR MEDIU avand la baza un diagnostic de HIPOTIROIDISM. Acest diagnostic a fost pus de un medic care a vazut ca o analiza de la endocrinologie era cu o diferenta de doar 0.01 microunitati fata de chitul normal si i-a dat fetitei ca si tratament Levitiroxina si ENCEPHABOL.
“De aici mami si tati au asteptat, cu vizitele de rigoare la medicul specialist, sa ma fac bine, insa tati a facut si o plangere la Colegiul Medicilor pentru intarzierea trimiterii la specialist de catre medicul pediatru. Cum e si normal la noi in tara, colegiul medicilor nu a gasit niciun vinovat, iar eu am fost numita, in acte, ca si cum as fi fost perfect sanatoasa”, povesteste fetita.
Parintii nu au vrut sa accepte ca ingerasul lor isi traieste copilaria in suferinta si au continuat lupta cu boala. Ei au mers si la Bucuresti la Institutul Bagdsar Arseni.
“Desi trecusera mai bine de 2 ani, eu eram moale ca o bucata de panza. De stat in sezut? Ehe, pe la aproape 2 ani am reusit sa stau doar sprijinindu-ma cu cel putin o pernuta. In picioare.. niciodata. pana acum. Ce a fost foarte bine a fost ca mami si tati nu s-au dat batuti si au avut incredere in Doamne-Doamne, iar la varsta de 3 ani au reusit sa-mi faca si un RMN CRANIOCEREBRAL, care le-a cam dat bomba: formatiune lichidiana. Din nefericire, multi doctori au cam palit atunci la fata si de atunci in tot orasul asta cat e de mare a mai ramas un singur doctor care ma mai sprijine, pentru care ii multumesc lui Dumnezeu, pentru ca prin el am reusit sa aflam mai multe: ce inseamna formatiunea aia”, explica Delia.
Au trecut 3 ani si jumatate pana cand Delia a reusit sa faca RMN-ul, dupa care in perioada imediat urmatoare a facut 1 CT si 3 RMN-uri in total.
“Am ajuns la Lyon, Franta, la Spitalul de Neurochirurgie, intrucat mami si tati s-au" title="Stiri despre Asa incepe povestea trista a Deliei, un copil care de la varsta de trei luni nu a mai avut putere sa tina capul sus.
De la 3 la 6 luni, parintii Deliei au mers impreuna cu aceasta la doctor, chiar si de 3 ori pe saptamana. Verdictul medicului a fost unul socant. Pediatrul le-a spus parintilor sa stea linistiti, ca “Asa sunt fetitele, mai lenese”, desi la sase luni a scris chiar el pe fisa, ca fetita nu poate sa tina capul sus si nu a trimis-o la spital sa o consulte un specialist pana la 7 luni.
In urma analizelor parintii au aflat tragicul adevar care avea sa le schimbe viata: copilul lor suferea de RETARD PSIHOMOTOR MEDIU avand la baza un diagnostic de HIPOTIROIDISM. Acest diagnostic a fost pus de un medic care a vazut ca o analiza de la endocrinologie era cu o diferenta de doar 0.01 microunitati fata de chitul normal si i-a dat fetitei ca si tratament Levitiroxina si ENCEPHABOL.
“De aici mami si tati au asteptat, cu vizitele de rigoare la medicul specialist, sa ma fac bine, insa tati a facut si o plangere la Colegiul Medicilor pentru intarzierea trimiterii la specialist de catre medicul pediatru. Cum e si normal la noi in tara, colegiul medicilor nu a gasit niciun vinovat, iar eu am fost numita, in acte, ca si cum as fi fost perfect sanatoasa”, povesteste fetita.
Parintii nu au vrut sa accepte ca ingerasul lor isi traieste copilaria in suferinta si au continuat lupta cu boala. Ei au mers si la Bucuresti la Institutul Bagdsar Arseni.
“Desi trecusera mai bine de 2 ani, eu eram moale ca o bucata de panza. De stat in sezut? Ehe, pe la aproape 2 ani am reusit sa stau doar sprijinindu-ma cu cel putin o pernuta. In picioare.. niciodata. pana acum. Ce a fost foarte bine a fost ca mami si tati nu s-au dat batuti si au avut incredere in Doamne-Doamne, iar la varsta de 3 ani au reusit sa-mi faca si un RMN CRANIOCEREBRAL, care le-a cam dat bomba: formatiune lichidiana. Din nefericire, multi doctori au cam palit atunci la fata si de atunci in tot orasul asta cat e de mare a mai ramas un singur doctor care ma mai sprijine, pentru care ii multumesc lui Dumnezeu, pentru ca prin el am reusit sa aflam mai multe: ce inseamna formatiunea aia”, explica Delia.
Au trecut 3 ani si jumatate pana cand Delia a reusit sa faca RMN-ul, dupa care in perioada imediat urmatoare a facut 1 CT si 3 RMN-uri in total.
“Am ajuns la Lyon, Franta, la Spitalul de Neurochirurgie, intrucat mami si tati s-au">Asa incepe povestea trista a Deliei, un copil care de la varsta de trei luni nu a mai avut putere sa tina capul sus.
De la 3 la 6 luni, parintii Deliei au mers impreuna cu aceasta la doctor, chiar si de 3 ori pe saptamana. Verdictul medicului a fost unul socant. Pediatrul le-a spus parintilor sa stea linistiti, ca “Asa sunt fetitele, mai lenese”, desi la sase luni a scris chiar el pe fisa, ca fetita nu poate sa tina capul sus si nu a trimis-o la spital sa o consulte un specialist pana la 7 luni.
In urma analizelor parintii au aflat tragicul adevar care avea sa le schimbe viata: copilul lor suferea de RETARD PSIHOMOTOR MEDIU avand la baza un diagnostic de HIPOTIROIDISM. Acest diagnostic a fost pus de un medic care a vazut ca o analiza de la endocrinologie era cu o diferenta de doar 0.01 microunitati fata de chitul normal si i-a dat fetitei ca si tratament Levitiroxina si ENCEPHABOL.
“De aici mami si tati au asteptat, cu vizitele de rigoare la medicul specialist, sa ma fac bine, insa tati a facut si o plangere la Colegiul Medicilor pentru intarzierea trimiterii la specialist de catre medicul pediatru. Cum e si normal la noi in tara, colegiul medicilor nu a gasit niciun vinovat, iar eu am fost numita, in acte, ca si cum as fi fost perfect sanatoasa”, povesteste fetita.
Parintii nu au vrut sa accepte ca ingerasul lor isi traieste copilaria in suferinta si au continuat lupta cu boala. Ei au mers si la Bucuresti la Institutul Bagdsar Arseni.
“Desi trecusera mai bine de 2 ani, eu eram moale ca o bucata de panza. De stat in sezut? Ehe, pe la aproape 2 ani am reusit sa stau doar sprijinindu-ma cu cel putin o pernuta. In picioare.. niciodata. pana acum. Ce a fost foarte bine a fost ca mami si tati nu s-au dat batuti si au avut incredere in Doamne-Doamne, iar la varsta de 3 ani au reusit sa-mi faca si un RMN CRANIOCEREBRAL, care le-a cam dat bomba: formatiune lichidiana. Din nefericire, multi doctori au cam palit atunci la fata si de atunci in tot orasul asta cat e de mare a mai ramas un singur doctor care ma mai sprijine, pentru care ii multumesc lui Dumnezeu, pentru ca prin el am reusit sa aflam mai multe: ce inseamna formatiunea aia”, explica Delia.
Au trecut 3 ani si jumatate pana cand Delia a reusit sa faca RMN-ul, dupa care in perioada imediat urmatoare a facut 1 CT si 3 RMN-uri in total.
“Am ajuns la Lyon, Franta, la Spitalul de Neurochirurgie, intrucat mami si tati s-au, speriat de ceea ce li s-a spus de catre medicii de la noi: nu-i nimic grav, taiem putin din osul de la ceafa, scoatem ce avem de scos de acolo, montam un furtunas de drenaj pana undeva in abdomen si la fiecare 7 ani schimbam; imaginati-va ca ceea ce am auzit ne-a speriat si, in felul acesta, mami si tati au luat decizia sa nu mai mergem aici la doctor, pentru ca la cei din Lyon era vorba despre ceva cu o microcamera de filmat, lasere si chestiuni foarte fine, asa ca mami si cu tati au facut tot posibilul si au facut rostul de 25.000euro si au mers cu mine in Lyon. Aici, alta bomba: dupa ce am platit totul, dupa ce mami si tati au semnat ca sunt de acord cu operatia, seful de la clinica din Lyon a venit si, plangand si noi si el, a zis ca: desi imaginile RMN, cele 4 din Romania, aratau ca problema este operabila si ca riscurile sunt de 1-6%, imaginile RMN-ului facut premergator interventiei cu aparatura de acolo arata un risc de peste 90%, iar seful de clinica a refuzat sa ma mai opereze. Dupa aceea ni s-a facut legatura cu Spitalul de recuperare ROMAN FERRARI din MIRIBEL, (14km distanta de LYON), unde, dupa alte cateva zile de stat internata si acolo, mi s-a facut un program personalizat de kinetoterapie si ergoterapie. Insa problema care a survenit din momentul acesta a fost cea financiara”.
Dupa atata munca, Delia a reusit sa stea 40-50 secunde si cateodata chiar si un minut in picioare, numai ca inca nu poate sa faca ceea ce nu a facut niciodata: SA MEARGA!
Pentru indeplinirea acestui vis, Delia ii roaga pe toti cei care vor sa o ajute sa contribuie cu putin din putinul lor in conturile deschise pentru ea.
Cont lei RO77 RZBR 0000 0600 0513 0889
Cont euro RO45 RZBR 0000 0600 1399 4840 deschise la RAIFFEISEN BANK, Filiala Iasi .
" title="Stiri despre
speriat de ceea ce li s-a spus de catre medicii de la noi: nu-i nimic grav, taiem putin din osul de la ceafa, scoatem ce avem de scos de acolo, montam un furtunas de drenaj pana undeva in abdomen si la fiecare 7 ani schimbam; imaginati-va ca ceea ce am auzit ne-a speriat si, in felul acesta, mami si tati au luat decizia sa nu mai mergem aici la doctor, pentru ca la cei din Lyon era vorba despre ceva cu o microcamera de filmat, lasere si chestiuni foarte fine, asa ca mami si cu tati au facut tot posibilul si au facut rostul de 25.000euro si au mers cu mine in Lyon. Aici, alta bomba: dupa ce am platit totul, dupa ce mami si tati au semnat ca sunt de acord cu operatia, seful de la clinica din Lyon a venit si, plangand si noi si el, a zis ca: desi imaginile RMN, cele 4 din Romania, aratau ca problema este operabila si ca riscurile sunt de 1-6%, imaginile RMN-ului facut premergator interventiei cu aparatura de acolo arata un risc de peste 90%, iar seful de clinica a refuzat sa ma mai opereze. Dupa aceea ni s-a facut legatura cu Spitalul de recuperare ROMAN FERRARI din MIRIBEL, (14km distanta de LYON), unde, dupa alte cateva zile de stat internata si acolo, mi s-a facut un program personalizat de kinetoterapie si ergoterapie. Insa problema care a survenit din momentul acesta a fost cea financiara”.
Dupa atata munca, Delia a reusit sa stea 40-50 secunde si cateodata chiar si un minut in picioare, numai ca inca nu poate sa faca ceea ce nu a facut niciodata: SA MEARGA!
Pentru indeplinirea acestui vis, Delia ii roaga pe toti cei care vor sa o ajute sa contribuie cu putin din putinul lor in conturile deschise pentru ea.
Cont lei RO77 RZBR 0000 0600 0513 0889
Cont euro RO45 RZBR 0000 0600 1399 4840 deschise la RAIFFEISEN BANK, Filiala Iasi .
">
speriat de ceea ce li s-a spus de catre medicii de la noi: nu-i nimic grav, taiem putin din osul de la ceafa, scoatem ce avem de scos de acolo, montam un furtunas de drenaj pana undeva in abdomen si la fiecare 7 ani schimbam; imaginati-va ca ceea ce am auzit ne-a speriat si, in felul acesta, mami si tati au luat decizia sa nu mai mergem aici la doctor, pentru ca la cei din Lyon era vorba despre ceva cu o microcamera de filmat, lasere si chestiuni foarte fine, asa ca mami si cu tati au facut tot posibilul si au facut rostul de 25.000euro si au mers cu mine in Lyon. Aici, alta bomba: dupa ce am platit totul, dupa ce mami si tati au semnat ca sunt de acord cu operatia, seful de la clinica din Lyon a venit si, plangand si noi si el, a zis ca: desi imaginile RMN, cele 4 din Romania, aratau ca problema este operabila si ca riscurile sunt de 1-6%, imaginile RMN-ului facut premergator interventiei cu aparatura de acolo arata un risc de peste 90%, iar seful de clinica a refuzat sa ma mai opereze. Dupa aceea ni s-a facut legatura cu Spitalul de recuperare ROMAN FERRARI din MIRIBEL, (14km distanta de LYON), unde, dupa alte cateva zile de stat internata si acolo, mi s-a facut un program personalizat de kinetoterapie si ergoterapie. Insa problema care a survenit din momentul acesta a fost cea financiara”.
Dupa atata munca, Delia a reusit sa stea 40-50 secunde si cateodata chiar si un minut in picioare, numai ca inca nu poate sa faca ceea ce nu a facut niciodata: SA MEARGA!
Pentru indeplinirea acestui vis, Delia ii roaga pe toti cei care vor sa o ajute sa contribuie cu putin din putinul lor in conturile deschise pentru ea.
Cont lei RO77 RZBR 0000 0600 0513 0889
Cont euro RO45 RZBR 0000 0600 1399 4840 deschise la RAIFFEISEN BANK, Filiala Iasi .