Sarbatoarea Craciunului este anuntata de copiii care merg cu colindul, care vestesc Nasterea Mantuitorului si sosirea unui nou an. Originea colindelor de iarna - texte rituale cantate - se pierde in vechimile istoriei universale. Perioada colindului incepe, de obicei, in ajunul Craciunului si se intinde pana la Boboteaza.

Cantecele ritualice (sau imnurile) au fost intonate din timpuri stravechi, dinaintea aparitiei Crestinismului, in Europa.

Colindele erau, in vechime, intonate cu ocazia solstitiului de iarna (cea mai scurta zi a anului, 22 decembrie). Primii Crestini impleteau obiceiurile crestine cu cele pagane, cu care erau obisnuiti. La fel s-a intamplat si cu muzica religioasa si colindele. Acestea erau scrise in Latina, o limba inaccesibila maselor si de aceea erau cantate de preoti si de cor, la slujbe (In quo Christus natus est). In 1223, Sf. Francis din Assisi a introdus piesele de teatru religioase, iar in decembrie au fost jucate primele piese despre Nasterea Domnului, in Italia. Corul canta colinde in limba populara, asa ca toata lumea intelegea despre ce e vorba. Ulterior, obiceiul s-a raspandit inalte tari europene, prin intermediul trubadurilor sau menestrelilor.

Aparitia tiparnitei a favorizat raspandirea colindelor. Prima colectie de colinde (Christmasse Carolles) a fost tiparita in Anglia, in 1521, de catre Wynkyn de Word. Din aceasta nu s-au pastrat decat doua pagini. O alta sursa istorica importanta este o colectie de cantece si poezii populare scrisa in 1536 de Richard Hill, un vanzator de legume din Londra, care s-a pastrat in totalitate si care se afla in Biblioteca Colegiului Balliol, la Oxford. Primele colinde pentru cor au fost transcrise in Germania, in 1524, la Wittenberg, o colectie de opt cantece.

Fiecare colind spune o poveste si are, la randul sau, povestea lui. Unele au subiecte religioase, in timp ce altele vorbesc despre obiceiuri si simboluri ale Craciunului.

Colindul intitulat 'Primul Craciun' (First Nowell) a fost tiparit in 1833, in Anglia, cand a fost publicat intr-o colectie de cantece traditionale purtand semnatura lui William Sandys. Lucrarea a contribuit semnificativ la popularizarea colindelor nu numai in Anglia, ci si in alte tari. Cantecul, se pare, fusese adus in Anglia inainte de 1823 de catre trubaduri. Colinda a devenit unul dintre imnurile favorite din Ajunul Craciunului, in special in vestul Angliei si, apoi, de toate tarile lumii.

Cel mai cunoscut colind este, probabil, 'O, brad frumos !', tradus in majoritatea limbilor globului. El a fost scris in Germania ("O Tannenbaum") in jurul lui 1600.

Evocand momentul cand, la nasterea lui Isus, s-a ivit pe cer steaua care i-a calauzit pe cei trei regi magi la locul nasterii, copiii - cate trei, ca cei trei magi - merg din casa in casa cantand colindul "Steaua sus rasare...", purtand cu ei o stea. Ajunul Craciunului incepe cu colindul "Buna dimineata la Mos Ajun!", casele frumos impodobite isi primesc colindatorii. Acestia sunt rasplatiti de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri si chiar bani. Unele cantece de colindat au fost realizate de compozitori de muzica culta, cum ar fi: "Iata vin colindatorii" de Tiberiu Brediceanu, "O, ce veste minunata" de D.G. Kiriac, "Domnulet si Domn in cer" de Gheorghe Cucu. Scriitorul Ion Creanga descrie in "Amintiri din copilarie" aventurile mersului cu colindele.

Cei mai cunoscuti interpreti de colinde sunt, in Romania, Nicolae Furdui Iancu si Stefan Hrusca.

Pocnitorile sunt nelipsite din arsenalul colindatorilor. Acestea au fost inventate in 1847 de Tom Smith, un brutar din Londra. Ideea i-a venit dupa ce a descoperit "bon-bon" (o migdala invelita intr-o rola de hartie), la Paris. Stand in fata semineului paraitura unui bustean i-a dat ideea fabricarii unei pocnitori: a trasat dare mici de salpetru intre doua bucati de carton subtire. Prin frecare, se crea o paraitura si o luminita. La inceput au fost numite "Cosaques", dupa pocniturile biciurilor lui Cossack pe drumul lor spre Paris in timpul razboiului franco-prusac.

Sursa: AGERPRES

Foto: b365.ro